Moartea

1. Moartea-i plata fioroasă a păcatului la toți
și nu scapi de plata morții, numai de păcat când poți,
și nu poți scăpa de patimi și păcate, numai când
vii cu inima zdrobită și iertare ceri plângând.

2. Nu murim, - să nu vă temeți,
sau să nu vă amăgiți,
trecem numa-n veșnicie,
- blestemați sau mântuiți.

3. Nu există, nu există moarte-n sens de nimicire.
Rostul existenței noastre e creat spre nemurire,
ceea ce se pare moartea, este numai aparență,
e doar trecerea vieții în cealaltă existență.

4. Moartea este o odihnă veșnică pentru cei buni,
sau chin veșnic
pentru cei ce au dus viață de nebuni.

5. N-ar vrea cei răi să mai moară, - pentru ei e-ngrozitor
dar nu pot s-o ocolească,
- și-mpăratu-i muritor,
vai de cei ce merg în moarte ne-mpăcați cu Dumnezeu,
pentru ei chiar gândul morții, este-un chin nespus de greu.

6. Voi nebunii necredinței râdeți azi cum vreți de moarte
dar curând din a ei gheare nu scăpați în nici o parte.

7. Vă cutremură mormântul? - Vă-nspăimîntă moartea oare?
Este! - Să știți toți că este o nădejde salvatoare.

8. Moartea tuturor e cruntă, - dar a celui credincios
este ca-ntr-o zi cu soare, luna cu apus frumos.

9. Să nu fericești pe nimeni, până n-ai văzut cum moare,
chiar dacă părea odată că o viață sfântă are,
dacă n-are-o moarte sfântă și-o plecare liniștită,
să nu-l fericești pe nimeni, până-n ultima clipită.

10. În fața morții piere curajul orișicui,
atunci s-arată omul
ce este, - sau ce nu-i.

11. Se tot laudă nebunul și-ngâmfatul se tot ține
cât e tânăr și e tare și în toate-i merge bine,
- însă când pe neașteptate îi apare moartea-n față
atunci vezi cât valorează nebuneasca lui viață.

12. Moartea, - fii slăvită Viață că prin ea
pe toți ne treci,
ce s-ar face asupriții de-ar trăi tiranii-n veci?

13. Moartea este începutul ori sfârșitul suferinței,
după cum ți-a fost viața nepăsării sau credinței,
- fericit cine se-ntoarce mai 'nainte de sicriu
căci din iad toți s-ar întoarce
- dar acolo-i prea târziu!

14. Moartea este somnul dulce pentru cel cu-o sfântă viață,
ostenirea-i odihnește până Mâine Dimineață.

15. Moartea-i trecerea dorită peste pragul ce desparte
casa noastră trecătoare de cea care-i fără moarte,
- o, prag sfânt, de câtă vreme eu privesc cu dor spre tine,
știu că Dincolo m-așteaptă numai sărutări divine.