Misterul neştiinţei

Misterul neştiinţei

Venit, din Dragostea mare
În lume spre-a ei mântuire,
Cea mai grozavă încercare
În planul de răscumpărare,
Avut-ai Doamne, -n umilire!

Însă-ai răbdat, şi-ai suferit
Şi sus la Golgota, pe cruce,
Fiindcă-ai iubit-o ai dovedit
Lăsându-Te spre-a fi jertfit,
Salvarea, pentru ai aduce.

Sub chinul morţii când erai
Pe cruce-ntre pământ şi cer,
Când cu glasul stins strigai
Nu înţelegeau, că Te luptai
Cu-acel, care a fost Lucifer.

Când ai cerut cu glasul stins
Dintre chinuri, , Mi-este sete!’’
Atunci în grabă Ţi-au întins
În duşmănia, ce i-a împins
Oţet nu apă-ntr-un burete.

Când ultimul cuvânt ai spus
’Naintea morţii: , , S-a sfârşit!’’
Marcând jertfa-Ţi ce-ai adus
Oştiri de îngeri, din cer sus,
Cum şi-alte lumi au tresărit.

Abia atuncea s-au convins
Că Lucifer cu-a sa dreptate,
Prin Jertfa crucii a fost prins
Şi pentru veci, a fost învins,
Descoperind cruda laşitate!

Flavius Laurian Duverna
05 noiembrie 2013