Mirul risipit, arginții adunați ...

Ooo! nechibzuință...
risipă fără rost...
Oprește-te! că-l vindem
spre-un și mai bun folos!

Oprește-te! nu vezi,
că-i fără de prisos?
Femeie! ...
Sunt mulți fără de pâine
și fără de-adăpost.
La ce mai valorează
plăcutul tău miros?

La ce să-l aruncăm
pe trupul Lui Hristos?
La ce, așa risipă,
făr' un câștig frumos?
La ce? Strigară ochii
avizi după folos,
sensibili la mirosul
nardului frumos.

Sunt mulți ce au nevoie
să fie ajutați!
Rostește 'nverșunat,
cât poate de-apăsat.
Să nu-l trădeze mintea,
ce-adună-n sinea ei
o sută, două... trei...
cum numără parșivul
râvnind la banii ei...

Sunetul de-arginți
se-adună-n gândul lui
și n-aude ce zice Isus
'naintea lui:, , Las-o, căci ea 'nțelege
ce zile vor urma;
păstrata miru' acesta
pentru moartea Mea.
Pe ei 'ntotdeauna
îi are-n jurul ei...
Dar astăzi pentru Mine
închină viața ei!

Pe ei întotdeauna
'i-aveți în jurul vost'
dar Eu mă duc 'nainte
să dau lumii un rost...
și voi păstra mireasma
acestui fapt frumos!"

Văzând că n-are parte
Iuda la banii ei...
Se duce mai departe
stârnit de-atâția lei...

Dar nu alege calea,
Mariei, de urmat...
Nu se oprește-n drum,
Nu are timp de stat.

Ci-aleargă însetat
De egoism mânat...
Continuă 'ntunecat,
de-arginții lui furat...

Ce alegi suflet prezent?
să faci cu, , arginutul" tău?
E Iuda sau Maria
destinul tău?