Mi-e zilnic tot mai greu să pot să-i înțeleg

Mi-e zilnic tot mai greu să pot să-i înțeleg

Mi-e zilnic tot mai greu să pot să-i înțeleg,
Pe cei ce s-au legat prin sfinte legăminte,
Iar când se cere prețul, la jugul lor, întreg,
Cu jertfă, cu răbdare, să meargă înainte, ...
Renunță prea ușor, călcând pe jurăminte.

Adeseori sunt trist, surprins, nedumerit,
Când văd pe mulți din frați parcă în rău schimbați,
Ieri îi știam statornici, viteji, de neclintit,
Azi vor cale mai largă și nu un drum sfințit...
Dar oare ei mai sunt creștini adevărați?

Se lasă peste lume un, , nor întunecat, ,
Ce-ndeamnă la desfrâu, modă fără rușine...
Și acest duh obraznic acum e infiltrat,
În multe din biserici ce nu au mai vegheat...
Păcat că mărturia ajunge în ruine.

Am azi o întrebare, mister nedeslușit,
Ce cred că prevestește un dureros răspuns...
Cum poate oare-un om ce-și zice pocăit,
Să fie un fățarnic, sau lacom, sau zgârcit?
Cum poate el să fie de valul lumii dus?

Mulți au pornit smeriți și pocăiți pe cale,
Urcând pe drumul crucii în cânt de bucurie,
Dar azi se poticnesc, se prăvălesc la vale,
Târâți de necredință și poftele letale,
De duhul neascultării și propria mândrie.

Această pervertire și drastică schimbare,
Țintește diluarea cărărilor prea sfinte,
Unii pretind că e progres și adaptare,
Însă e firea veche, inima-nșelătoare...
Ce nu-i acum nici rece, dar nu e nici fierbinte.

Mă înfior în duhul când văd că nepăsarea,
Deșertăciunea lumii pe mulți cum i-a învins,
Ei nu mai frecventează cu râvnă Adunarea,
Sunt veșnici cârtitori dar nu primesc mustrarea,
Nu țin la părtășie, dar vor în Paradis.

Evlavia în mulți e astăzi doar de formă,
Ei cer învățători ce gâdilă în fire,
Scriptura nu mai este privită ca o normă,
Distanța între crez și fapte e enormă,
Nu sunt iubiți acei ce cheamă la sfințire.

Chiar dacă-s vremuri grele în zilele din urmă,
Există o rămășiță, smerită, credincioasă,
Isus Hristos veghează ca preaiubita-i, , turmă, ,
Să fie ocrotită, , de arșiță, de brumă, ,
Prin Duhul roditoare, mai sfântă, mai frumoasă.

Ferice de aceia ce nu s-au lepădat,
De calea cea îngustă, de har și de credință,
Ei stăruie în bine, au cugetul curat,
În inimă au pace și-un singur Împărat!
Răsplata lor e Domnul! Veșnica biruință!

de Teodor Groza
03.05. 2019
Vișeu de Sus