Mi-e jale, mi-e dor...

Mi-e jale, mi-e dor...

Mi-e inima frântă-n bucăți,
plângând pe fața României
rămasă acasă,
strivită de falși patrioți-n parlament,
îmbrăcați în haină românească.
Mi-e sufletul cavalul în plâns,
își jeluie primăvara furată,
tăiată-n scâncet de neoprit,
cu dorul la pădurea sfârtecată barbar,
dusă și transformată în euro sau dolari,
afară din Țara Românească.
'Mi-e jale când lanuri de maci,
cu sânge-n petale vestesc
o Golgotă ca acum două mii de ani
de cei mai tirani, pe pământ românesc.
Urlă marea lovită în valuri de bombe
și grâne pe-ascuns traficate,
vândute de 'patrioți parlamentari'
în legi date noaptea pe furate.
Ochi de copii stau cuminți
în tableta cu minciună dotată,
nu mai știu de-i ziuă sau noapte
în familii cu altele prea ocupate.
Banul, orgoliul sunt
blazonul traficat din zori până-n seară:
"Avem o țară ca afară! ''
România-i demodată; e a celor
ce suspină după stema de-altă dată...
Deștepții trag prafuri pe nas,
la tv sunt viteji pentru țară,
din crengile uscate-ale iernii
păsările-i ''sorcovesc cu găinaț''
c-au mințit la milioana oară.
-E jale, minciună, dezmăț, furtișag
în țara ce trăiește în mine!
Departe de ea în ia-nflorată o-mbrac
printre lacrimi jelite, suspine.
Ologii de dragostea ei
i-au scuipat fața între popoare!
I-au smuls pieptul ce-a alăptat
atâta popor legănat în sătul
sub drapelul de sânge, aur izvoare.
Mi-e jale, mi-e dor de mama scuipată, vândută,
ca pe-o femeie stricată, necunoscută...
Blestemul și-a adus neamul în țara-mi furată,
patrioții vânduți împreună cu ei
nu știu ce-nseamnă doina, tulnicul și mușcata
din casa părinților furată.
Brazii români sunt ieniceri pentru soldă
pe alte meleaguri,
ascultă ordine și varsă mult sânge,
îmbrăcându-și sufletele-n moarte,
în limbile unor popoare străine
fără s-audă cum inima mamelor plânge, plânge.
Șuieră crivăț și-arșiță...
Se topește sufletu-n mine:
Vino la mine, iubită Românie,
să-ți doinesc
un cântec de leagăn cu sărut-periniță.

20 februarie 2023
Delafield