Mi-e inima...

Mi-e inima...

Mi-e inima frântă-n bucăți,
plângând pe fața celei
ce-mi era cândva bucuria,
strivită de 'falși patrioți'
îmbrăcați în haina ce reprezintă glia.
Mi-e sufletul cavalul în plâns,
ce-și jeluie primăvara furată,
trăită în scâncet de neoprit,
cu dorul de pădurea jefuită barbar,
ce-aduce mulțimea de euro și dolari,
celor ce nu au iubit România, niciodată.
Mi-e jale când lanuri de maci,
cu sânge-n petale vestesc
o Golgotă ca acum mii de ani
în primăvara când am fost cu toții iertați
și acum, doar unii cerul iubesc.
Urlă marea
lovită de bombe în țara cu grâne furate,
vândute de 'patrioți parlamentari'
în legi date noaptea 'pe furate'.
Copiii nu se mai joacă, sunt prinși în abuzul
tabletei cu minciună dotată,
nu mai știu de zi sau de noapte,
ca și părinții, 'familii prea ocupate'.
Banii, orgoliul
sunt ''blazonul'' traficat din zori până-n seară.
-România-i demodată, e doar a celor ce-o iubesc,
suspinându-i doine ca odinioară.
'Deștepții' trag prafuri pe nas;
la TV se-arată buni pentru țară,
din crengile-uscate, păsări 'îi sorcovesc cu găinaț'
c-au mințit a milioana oară.
-E jale, minciună, dezmăț, furtișag,
în țara ce trăiește departe de mine!
Eu cu lacrimi, rugi în inimă-o țin și-o adăp cu suspine...
Ologii de dragostea ei i-au scuipat fața între popoare,
i-au sfârtecat pieptul ce-a alăptat atâta neam,
legănat în sațul drapelului de: sânge, aur, izvoare!
-Mi-e jale, mi-e dor de mama scuipată, vândută,
ca pe-o femeie stricată, necunoscută!
Blestemul și-a adus neamul în țara-mi furată!
'Patrioții vânduți' împreună cu ei
nu știu ce-nseamnă doina, tulnicul și mușcata
din casa părinților furată.
Brazii cei tineri
sunt mercenari pentru soldă pe alte meleaguri,
ascultă-mplinesc ordine și varsă mult sânge,
îmbrăcându-și sufletele-n moarte, departe,
în limbile acelor popoare străine.
***
Șuieră vântul groază, arșiță, se topește sufletu-n mine;
-Ohh, România!
Cum te-au schimbat, cât rău ți-au făcut fiii-ți trădători,
înfrățiți cu dușmanii străini în țara rușinii!

Alexandrina Tulics, 3 iunie 2022