Meditaţie de toamnă

Sosită-i toamna peste vii,
Iar haina-i lungă, arămie,
Aduce brumă pe câmpii
Şi ploi... şi vânt... şi vijelie...

Privesc în jur, copacii goi
S-au scuturat cuprinşi de teamă,
Dinspre munţi lin, coboară oi,
Să stea în staul peste iarnă.

Mă uit la mine, am trecut
De vara caldă şi frumoasă.
Mă-ndrept cu pasul mic, tăcut...
Spre-o toamnă... iarnă friguroasă.

Stau şi mă-ntreb: Ce-am în hambar?
Ce-am strâns din holda aurie?
Ce pot să pun pe al Tău altar?
Cât am lucrat la Tine-n vie?

Ce roadă bună am adus?
Şi cât am înmulţit talantul?
Pe câţi la Tine i-am condus
Şi le-am vorbit de Preaânaltul?

Sunt întrebări ce răscolesc
Ca vântul frunzele-n cărare
Şi mă-n fior când mă gândesc
Că n-am răspuns la întrebare...
* * *
Cât încă azi mai este har,
Cât încă iarna e departe,
Adună, strânge în hambar,
Trudeşte-te, nu sta deoparte.

Iar trâmbiţa când v-a suna
A Sa măreaţă revenire
Noi să-L putem întâmpina
Cu roade, strânse din IUBIRE.


26.9. 2018 Rodica Dunca ( pseudonim RoDu bun )