Marea bunătate a lui Dumnezeu

O de câte ori nu s-a arătat,
Bunătatea Celui Preaînalt!
De câte ori în dreptul tău,
Nu s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu.

Poți spune chear cu gura ta,
Cât de mare este bunătatea Sa,
Căci chear atunci când ai păcatuit,
Domnul Isus nu te-a pedepsit.

S-a purtat cu bunătate cu tine,
Și te-a chemat pe nume!
Spunând să nu mai păcătuiești,
Și pe Domnul să îl rănești.

Cu bunătatea Lui a venit,
Chear când nu erai mântuit,
Dându-ți din iubirea Sa,
Ce a avut-o pentru tine atuncea.

Poți spune la ori și cine,
De a Lui bunătate și iubire!
Poți spune cât de bun a fost Dumnezeu,
Cu tine și sufletul tău.

Adu-ți aminte în viața ta,
De marea bunătate a Sa,
De bunătatea Celui Preaînalt,
Care ți-a dat speranțe căci o să fi salvat.

Acum când tu ai gustat,
Din bunătatea Domnului ce ți-a dat,
Rămâi pe cărarea Sa,
Să ai parte de ce a promis cândva.

A promis căci în bunătatea Sa,
Raiul îți va da!
Doar ascultă de Dumnezeu,
Și împlinește ce spune Fiul Său.

Și atunci când El va veni,
Prin bunătatea Lui vei intra în veșnicii,
Căci ai ascultat și nu te-ai lepădat,
Rămânând credincios Celui Preaînalt.

De aceia dragul meu,
Laudă mereu pe Dumnezeu!
Mare a fost pentru tine,
Bunătatea Lui din veșnicie.

Și în continuare va fi,
Tot aceiași bunătate din veșnicii,
Dumnezeu nu se va schimba,
Bun va rămânea dacă asculți de El acuma.

Același Dumnezeu va fi,
Pe care l-ai cunoscut și bine știi!
Același Dumnezeu și nu se va schimba,
Bun va fi cu tine dacă asculți de El acuma.

Fi credincios în continuare,
Rămâi smerit la ale Lui picioare,
Ca Domnul să lucreze în continuare,
Cu bunătatea Lui cea mare.

Amin