MARANATA (Acrostih)

Mai e puțin, clepsidra vremii
Aici își cerne firele de timpi;
Rămân eroi pe metereze,
Aici în luptă și-ntre ghimpi.
Napoi ei nu se dau o clipă;
Acum, aici ei sunt stindard,
Tăciunii ard, ei prin Hristos
Aduc în văi parfum de nard.

Amin și aleluia să strige coruri din înalt,
Și dintre ziduri grele de bazalt
Să cadă-ntregul Ierihon lumesc;
Amin și aleluia, vine Domnul
Și sfinții-n slavă se unesc.

Mai e puțin, se-arată zorii
Atunci când vine răsăritul;
Rămân eroi pe metereze
Acum și-n veci! Iar asfințitul
Nechează ura lui din iad.
Ai ochi, să vezi acum răsplata?
Tăciunii ard, dar noi, învingem
Atunci când zicem MARANATA!

Și nu-i pustie să ne țină
Și nu-i adânc să ne momească
De-ar fi spre noi doar iad să vină
De-ar fi-un Satan pe-orice colină
Nimic nu poate să ne-oprească!

Amin și aleluia pentru veci.
Dar te întreb: tu ai să pleci,
Când trâmbița va da semnalul?
Amin și aleluia vine Domnul
Iar lumea și-a umplut paharul.

Mai e puțin;
Aștepți? Ești gata?
Rămâi de nu, când vine Domnul
Aici. Și-atuncia judecata
Năpraznic va lovi în tine.
Ai vrea atunci, tu, să fi gata?
Te chem în brațul lui Hristos
Acum să vii; Și-apoi, vei zice, MARANATA!
(scrisă spre slava lui Dumnezeu la data de 07.12.2016).