Mai vii, Doamne Isuse?...

E noapte-ntunecoasă și doarme lumea toată,
Doar focul se aude încă trosnind în vatră.
Și prin simpla odaie, mici umbre de lumină
Par să-nsoțească șoapte din ruga cea divină.

Un tinerel se vede cum stă îngenuncheat
Cu Biblia sa deschisă, la margine de pat.
Versetele citite spun că Mirele vine,
Că El nu zăbovește să-i ia pe sfinți la Sine!

E către miezul nopții și e tot mai târziu,
Afară este beznă iar drumul e pustiu...
Se frânge tinerelul, plângând, în rugăciune,
În timp ce-n sobă jarul adoarme în tăciune.

-Mai vii, Doamne Isuse? ... Cât să Te mai aștept? ...
Îmi mai auzi suspinul, îmi știi dorul din piept? ...
Mă simt orfan pe lume, mă simt tot mai străin,
Și clipele plecării parcă tot nu mai vin...

Sunt pregătit de nuntă dar ce să văd în noapte? ...
E fără lună bolta, Tu ești mult prea departe!
Mai vii, Doamne Isuse? ... Mai vii, iubite Mire? ...
Nu-mi dai un semn c-aproape este a Ta venire? ...

Nu vede tinerelul, însă un porumbel
Cu pene sfinte, albe, s-a coborât din cer!
Și astfel îi vorbește Domnul prin Duhul Sfânt,
celui ce stă cu fața plecată la pământ:

-Eu vin curând din slavă și nu voi zăbovi,
Vin să îmi iau Mireasa acasă-n veșnicii!
Puțin, puțin mai este, de zbor mereu fii gata,
Și spune-n orice clipă din noapte: Maranata!

Candela Ta să ardă prin al Meu Duh mereu,
Veșmântul să îți fie curat, din Dumnezeu!
Ce ai primit, păstrează pân' la sfârșit, într-una,
Ca nimeni și nimica să nu îți ia cununa!

Și lin, pe raze albe, se-ntoarce, sus, în cer,
Pe plaiurile sfinte, eternul porumbel.
E risipită teama, fugită-i frământarea
Și chiar dacă închisă încă rămâne zarea,

E sigur tinerelul că Domnul va veni
Și că pân' la Răpire mult nu mai poate fi!
El simte că prin Duhul chiar Domnul i-a vorbit,
Că i-a umplut și vasul și că l-a întărit!
*
Și-acum, să se întrebe cei așa-ziși creștini:
Le mai confirmă Domnul prin Duhul Său divin,
Că vine El în noapte și pentru ei pe nori?
Le mai umple candela cu focul din splendori?

Treziți-vă, fecioare, degrab' vă pregătiți,
C-aproape e plecarea milioanelor de sfinți
Spre casa-n care Domnul cu scumpa Sa Mireasă
Serba-va nunta sfântă, sus, în palat, acasă!

Puțin, puțin mai este, de zbor mereu fiți gata
Și spuneți: Vino, Doamne Isuse, Maranata!