Mă fură nimicuri

Mă fură nimicuri, viața mă fură,
Sunt tot mai sărac în ziua ce trece,
Rămân ne strânse comori din Scriptură,
Focul se stinge, iubirea-i mai rece.

Mai am o dorință și mâine mă schimb,
Cu tot avântul s-alerg înspre Țintă,
Dar la orizont se arată alt nimb,
Cu focuri străine vin să mă mintă.

Prea lesne, ispita m-abate din drum,
Tentații febrile mă mână în larg
Și truda-mi adună cenușă și fum,
Iar visele mele în pânze se sparg.

Și iar se prăvale clipita în van
Și iar nepăsarea mă trage mai jos,
Mă-ndepart de doritul Nou Canaan,
Urma-n care calc, nu este-a Ta, Cristos.

Prezența Ta dă clipelor valoare,
Fără Tine sunt doar urme de tină,
Gătită-n faptă, strai de sărbătoare,
Așa să-mi fie clipa, în Lumină.

Mă mustră răbdarea în care m-aștepți
Când cugetu-mi zace sub nori plumburii,
Îmi doresc alături de cei înțelepți,
Să Te slăvesc Isuse, să Te aștept să vii.

Mă căiesc în lacrimi că n-am împlinit,
Nesocotind Doamne, planul Tău divin,
Privesc pomul vieții mele, înfrunzit,
Cu puține roade vin să mă închin.

Trimite-mi Doamne setea, să mă doară
Și foame de Pâinea trimisă de Sus,
Să stau la Izvor din zori până-n seară,
Să cresc în Iubire, în Tine, Isus.