Mă doare !

Mă doare când văd că e forfotă
Și se aduna multă gloata
Dar nu pentru a merge la adunare
Ci pentru a pregătiți bogate grătare

Mă doare sa știu că ne îndepărtăm
Și pe Domnul nu îl mai căutăm
Când eram la dragostea dintâi
Dormeam în adunări pe căpătâi

Acum însă ne am obișnuit cu lipsa
Ne luam și noi după muncă pauza
Pentru noi să adunăm cât mai mult
Datoria de ucenic nici nu am inceput

Mă doare că nu ne facem timp deloc
Nici nu ne mai deplasam din loc
Am făcut multe pentru Domnul
Acum trebuie să ne luam somnul

Drag creștine, nu te amăgi singur
Nu suntem decât nițel abur
Ai fost chemat să faci o lucrare
Nu să staționezi in parcare

De crezi că ai făcut destul, nu e așa
Uleiul adunat ți se va consuma
Și ce ai să faci de nu vei putea birui
Atunci degeaba te vei și căi

Nu te culca pe o ureche amagindu-te
Și stai înaintea Domnului rugându-te
Ridică-te de unde te-ai lăsat moale
Aleargă către țintă acum mai tare

Mă doare că nu mai vad nici o râvnă
Și uneori se vede doar un pai și o bârnă
Discuții interminabile și între frați
Sunt tot mai mult distanțați

Mă doare că nu mai veghem așa mult
Era odată asta și e trecut, de mult
Un tras de mânecă aprinde și mânia
A apărut mai nou între noi lăcomia

Mă doare foarte tare când cei din lume
Vorbesc de pocăiți cu alte nume
Nu mai știm să fim exemple
Privim unii la alții plini de complexe

Pocăința a devenit prea modernă
Ură, mânia, cearta sunt in scenă
Ne aprindem foarte repede și firea
Cum ne vom păstra oare mântuirea?

Mă doare și sufăr că nu se mai spune
Toți la casa Domnului să se adune!
Haidem cu toții la casa Domnului
Să dăm cinste și slava Mirelui

Milă nu mai știm să arătăm
Ce avem doar pentru noi păstrăm
Tremura carnea pe noi de grăsime
Și păcătoșii mor în mulțime

Mă doare că am uitat vremea cercetării
Și am trecut de timpul căutării
Cunoașterea de Dumnezeu o amânăm
Și spre necunoscut ades ne îndreptăm


Pașii noștri pribegesc departe de adunare
Ne am răcit sau ne am rătăcit, oare?
Spunem la alții că au nevoie de pocăință
Dar noi când ne vom întoarce cu căință?

Am pierdut dragostea și nu recunoaștem
Credem că suntem în turmă care paște
Dar suntem tare departe de ea
Înapoi spre ea nu vrem a ne îndrepta

Mă doare că ne am pierdut din strălucire
Și nu mai așteptăm a Să venire
Candelele noastre sunt fără undelemn
Nici nu luăm seama la vreun îndemn

Trezire, veghere stați în așteptare
Căci vine ziua Mirelui cea mare
Nu sta degeaba, lucrează și nu obosi
Să fii gata când Domnul va veni

De ai mai adormit e timpul de trezire
Și nu intra iar în plăcuta ațipire
Căci iată că Domnul nu va mai întârzia
Cu candela aprinsă tu îl vei aștepta?