M-am îndrăgostit de tine...

M-am îndrăgostit de tine. . .




Omule, când încă ești un tânăr, din ani tinereți tale de Mine să-ți aduci aminte,
De Făcătorul tău aminte să-ți aduci în fiecare zi, nicicând tu să nu uiți de Mine,
Fii bucuros și vesel în tinerețea ta, dar, ai mare grijă la căile ce inima-ți alege,
Nu, nu toate-s bune și plăcute Mie, nu toate duc la Cer, la Viață sau la Mine.
Ai mare grijă pe ce cărări îți umblă pașii, ochii, ai mare grijă ce inima-ți alege,
Să ști de-acum că socoteală pentru toate îmi vei da, nu, nu poți fugi de Mine,
La judecată te-oi chema pentru tot ce-ți pare azi că e ascuns, fie rău sau fie bine,
Într-o zi vei sta ’naintea Mea la judecată, pentru tot și pentru toate, doar tu cu Mine.



Vei sta-ntr-o bună zi, vei sta în fața Mea la judecată, în cea mai lungă-ți zi din viață,
Ce-Mi vei răspunde când te-oi întreba, de tot ce ai făcut și n-ai făcut în viața ta?
Erai un plod când te-am chemat pe nume, de-atunci am vrut să-ți spun ce-i viața.
Azi, îmi spui că nu ai timp de ale Mele, că ești prea tânăr, prea ocupat cu viața ta,
Mă uit la tine tot mai des și-ncerc să-ți spun că te iubesc, de tine și-azi îmi pasă,
Zi de zi Mă tot amâni și-Mi spui că ești prea tânăr și-ocupat, n-ai timp acum de Mine
Într-adevăr, ești tânăr azi, prea ocupat cu tot ce e firesc, frumos și trecător în viață,
De la o vreme vi și-Mi spui că viața-i scurtă și n-ai timp, n-ai timp acum de Mine.



Au mai trecut și alte vremi, Eu tot pe nume și-azi te chem să vi la Mine, nu-i târziu,
Te-aștept și astăzi ca să vi, să-ți spun că încă te iubesc, de tine și-azi îmi pasă,
Te uiți în urmă și îmi spui, că ești uituc, că ești bătrân, că ești bolnav și-i prea târziu,
Prea târziu să Mă-nțelegi, să te las, să te las așa cum ești, să te las că nu-ți mai pasă.
Cum să te las și să nu-Mi pese? Când pentru tine am dat totul, niciodată nu-i târziu,
Nu M-ai văzut nicicând cum plâng și astăzi pentru tine, de tine-atât de mult îmi pasă,
Te văd cum te-ofilești și-Mi spui că nu Mă mai pricepi, că pentru tine-i prea târziu,
Că pentru tine totu-i în zadar, păcate-s multe, făr de număr, iertarea și viața-i dusă.



Cum să te las și să nu plâng? Când Mă uit la tine lăcrimez de-atâta iubire și milă,
Te-aștept și astăzi să îmi spui un muțumesc sau un te rog, sau un mă iartă Tată,
Că niciodată nu mi-ai spus, tu, nu uita că sunt Iubire, sunt Iertare și sunt Milă.
Cum să nu plâng când văd că încă mai ai vreme să-Mi spui-un “ai milă și-un mă iartă! ”
Nici astăzi nu-nțeleg de ce nu vii când încă te mai chem, de ce nu vii de azi la Mine?
Eu, doar te-am iubit și încă te iubesc, sunt singurul ce binele vreodată ți la vrut,
Niciodată să nu uiți, tu ai fost și ești iubit, de Tatăl și de Duhul Sfânt, de Mine,
Tu, ai fost și ești Eterna Mea Iubire, Iubirea Mea ce-i făr de capăt și fără de-nceput.
Să nu uiți și-ascultă astăzi bine, ai mare preț în ochii Mei, M-am îndrăgostit de tine,
De la-nceputuri din Grădină, de-când ți-am suflat în nări suflare de Viață de la Mine,
De la prima vedere te-am iubit, când cu-a-Mele mâini te-am plămădit, atunci pe tine,
M-am îndrăgostit pe loc de tine, de-atunci n-am încetat să te iubesc, tu ești din Mine.




30-August-2016.