Lumea tare mult ne leagă

Lumea tare mult ne leagă
Cu fel de fel de legături
Și-n viața aceasta pribeagă
Mereu ne pune în desagă
Dorințe și gânduri.

Legăturile lumești
Te apleacă spre pământ,
Te împiedică să crești
Spre-nălțimile cerești
Prin Duhul Sfânt.

Că dorințele din fire
Nu te-nflăcărează, frate.
Nu lucrează spre zidire,
Ci te duc spre ațipire,
Poate chiar spre moarte.

Dar c-un gând duhovnicesc
Pot ușor să mă ridic,
Pot ușor să mă trezesc
Și de cumva rătăcesc,
Pot din nou să mă dedic.

Pot să-nnoiesc legământul,
Să mă desprind de ce-i lumesc.
Și cercetând Cuvântul
Să spun lumii un „destul”:
Vreau pe Domnul să-L slujesc!

Vreau cu tot ce El mi-a dat
Să-L înalț în curăție
Pe Cel care m-a chemat
Din mocirlă și păcat
La a Sa Împărăție.

Legăturile mândriei
N-aduc părtășii sfințite,
Ci spre râpele pustiei
Duc în temnița robiei
Suflete nefericite.

Omul mândru și-ngâmfat
Nu e fericit în veac,
Chiar de are un palat,
Are slugi și e bogat;
Îl vezi pe față că-i opac.

Prieteniile din lume
Te împiedică pe cale
Și îți strică bunul nume.
Spre cer n-o să te îndrume,
Te vor trage-n vale.

Fii prieten cu Isus
Și cu cei ce Îl slujesc,
Dacă vrei să mergi în sus,
Să fii de Duhul condus,
Să fii om duhovnicesc.

Leagă-ți inima de Domnul
Și păstreaz-o ne-ntinată.
Fă să-ți ardă-n suflet focul
De-ați găsi între sfinți locul
Cu trăirea mai curată.

Pune-ți timpu-n slujba Lui
Și al celui de aproape.
Și alt câștig pe lume nu-i
Pe fața pământului decât
Să treci bucuros prin moarte.
Amin.
(Vineri, 6 iunie 2025)