Lume - Domnul a grăit

Domnul a grăit odată:
- Oare când veni-va iarăşi
Fiul Omului, găsi-va El credinţă pe pământ?
- Nu de-altceva-ntreba El,
nici de temple,
nici de culte,
nici de predici,
nici de datini,
nici de case de-adunări,
nici de ştiinţa, cât de mare va ajunge pe pământ...

- O, pământ zdrobit de zbucium,
răvăşit de dezbinare
şi lipsit de bucurie,
fără pacea lui Hristos...
Cele mai frumoase zile sunt trecute pentru tine,
tu n-ai să mai guşti lumina până-n clipa când vei zice:
„Binecuvântat să fie Cel ce vine: Dumnezeu!”

Căci L-ai lepădat pe Domnul,
Singurul Stăpân cu milă,
şi a Lui orânduire singura ce-ţi da-mpăcare
şi luându-ţi soarta-n mână,
ţi-ai ales pe rând stăpânii
cu orânduiri deşarte
şi tirane,
şi barbare,
- şi-acum guşti, amară, roada lepădării de Hristos!

Lume deznădăjduită după orice înşelare
fiindcă nu ţi-ai pus nădejdea în puterea lui Hristos...
În curând nu-ţi va rămâne nici o singură nădejde
fiindcă n-ai vrut s-o ai veşnic
ascultând de Dumnezeu,
fiindcă-ai vrut să crezi minciuna
şi-Adevărul l-ai respins.

Ai avut de-ales în faţă calea morţii şi-a vieţii,
puteai binecuvântarea, nu blestemul să-ţi alegi...
Dar ales-ai pe Baraba,
pe Hristos L-ai dat la moarte, iar Baraba
cu urmaşii lui te-au dus pân-la vârtejul
flăcărilor ce-ntr-o clipă te vor mistui, curând...

Lepădând pe Făcătorul tău,
te-ai închinat făpturii,
ţi-ai făcut din om un idol,
- zeul căruia te-nchini,
omului i-aduci cântare,
omul ţi-este ţie totul...
dumnezeu-acesta groaznic şi neputincios
îţi poate
face doar un singur lucru:
a te nimici
pe veci!