Livada

În ziua-aceea, stând deoparte, Învăţătorul Şi-a luat
pe-nvăţăceii Săi la Sine
şi-o pildă le-a grăit zicând:

- Era un Om ce-avea odată o rodnică livadă plină
cu fel de fel de pomi de roade,
la marginea unei păduri.
El şi-a trimis acolo Fiul ca s-o lucreze,
s-o păzească,
şi multă roadă să-I aducă din ea la vremea de cules.

Atuncea Fiul Îşi alese din lucrătorii buni o seamă
şi El cu ei lucrând alături, sădeau şi altoiau mereu,
cu dragoste-ngrijind livada de pomi,
şi tineri şi bătrâni.

Se bucura adânc Stăpânul văzând cum creşte şi la număr
şi-n frumuseţe pomii rodnici
pe-ntinsul scumpei Lui livezi.
Mlădiţele de soi sălbatic crescute-n al pădurii-ntins
erau sădite şi-altoite în brazda tinerei grădini,
în locul celor fără roadă,
în locul celor ce se uscă
şi-a celor care se dezbină,
sau pier îmbătrâniţi şi goi...

- Creştea livada minunată de nu era pe lume alta
aşa frumoasă şi plăcută,
nici roade dulci, ca ale ei...

Dar iată c-au venit odată, aproape de livada plină
vrăjmaşii-Acelui Om,
şi-n preajmă şi-au măsurat şi ei un loc.
Au dus acolo umplutură de pomi nealtoiţi şi viţe
neroditoare,
dar cu frunză bogată şi în fel de fel.
Vecinii-aceştia începură neruşinaţi şi fără frică,
să smulgă şi să fure pomii sădiţi cu trudă
şi-altoiţi.
Smulgeau ades chiar şi pe-aceia sădiţi mai de demult,
dar care
erau prea slabi la rădăcină
şi prea săraci de rod frumos.
Hoţia se făcea pe noapte,
sau când dormeau îngrijitorii,
sau când îi cumpărau cu daruri,
cu laude
şi cu minciuni.

... Dar pomii smulşi a doua oară nu cresc
şi nu rodesc nicicând
în noul loc, cei duşi se uscă şi mor pitici, neroditori.
Chiar asta şi voiau vrăjmaşii
căci ei nici nu doreau rodirea,
grădinile ce-aveau acolo erau anume ca să poată
mai siguri nimici livada Stăpânului Cel Bun aşa...

Acum, ce credeţi că va face Stăpânul Cel Bun
al livezii
văzând purtarea mişelească cu care-acei vrăjmaşi ai Lui
au nimicit fără ruşine mulţi pomişori
sădiţi cu trudă,
cu-atâta dragoste şi jertfă
de Fiul Său
şi fiii Lui?
- Vă spun că în curând veni-va şi le va cere
socoteala
de toată paguba şi răul
şi-amărăciunea ce-au făcut.
Iar partea lor va fi Gheena şi moartea veşnică,
cu-aceia
ce folosesc înşelăciunea şi lauda
şi Cartea Sfântă
în scopuri tâlhăreşti şi rele,
stricând Lucrarea lui Hristos.

Adevărat vă spun c-acela ce-are iubirea pentru Domnul
va urmări întotdeauna foloasele lui Dumnezeu,
căutând în dragoste unirea
şi pacea între credincioşi,
şi arătând statornicie pe calea de la început.
- Dar cine schimbă-nvăţătura
şi-nvaţă altfel
din mândrie,
sau din prostie,
sau din ură,
sau din dorinţe de câştig,
căutând să fure,
să dezbine
şi-n orice chip să-şi facă-o ceată
în urma căreia să aibă el, pământeşte, un folos,
acela va primi odată
şi blestem de la Dumnezeu.

Şi blestemat e orişicine primeşte duh străin în suflet
şi-o altă-nvăţătură, nouă
lăsând pe cea de la-nceput.
Dar cei ce le vor duce-acestea
făcând pe cei creduli să cadă,
un şi mai mare blestem încă lua-vor
de la Dumnezeu.

De-aceea orişicine zice vreunuia din cei ce umblă
cu astfel de învăţătură
în casa lui
un bun venit,
sau îl ascultă,
sau îl crede,
sau îl ajută în ce face
osândă veşnică
asemeni lua-va de la Dumnezeu.

Cine citeşte să-nţeleagă,
cine-i primejduit să fugă
iar cine face, să se teamă
de blestemul lui Dumnezeu! ...