Lângă Iordan

Lângă Iordan oamenii vin din succes,
Privesc care cum înspre apa cea vie:
Unii se uită spre ea-n interes,
Alţii cu râset de sub pălărie.

Turismul e-un lucru plătit şi plăcut -
Cântec uşor, ochelarii de soare;
Un ghid povesteşte din „La început...”
Dorind povestirea neplictisitoare.

Şi care-şi înmoaie picioare în val,
Şi care se scald în costume de baie;
E chicot, e bine,-un „Păstor principal”
Vre-o câţiva turişti chiar în haine înmoaie.

Din apă-un proroc strigă extravagant,
Ori că-i ţicnit, ori că rolul şi-l joacă,
Ori crede poporul că e ignorant,
Ori strigă ca vremea şi lui să îi treacă.

Ci vine un om de la lucru-obosit
Bătut de-alcooluri şi de nenoroace;
Aude prorocul. Din drum s-a oprit
Şi paşii, şi faţa, şi sufletu-ntoarce.

Trecu prin grămada de oameni încet,
În apă întră, la proroc întreg vine,
Acela-l cufundă în apă complet
Şi omul ţâşni gol-goluţ şi-n lumine.

Pe mal a ieşit fără haine şi treaz,
Fără de gloată o clipă să-i pese:
Un drum nou îl cheamă şi nu-i dă răgaz,
Iar gloata se râde şi-aplaudă vesel