Lacomie

Lacomie.

Ne-ai dat o lume- atata de frumoasa
Si multe lucruri, ca fericirea s-o gasim,
Un paradis albastru ca sa ne fie casa,
Un loc din univers, planeta Lui aleasa
In care sa traim.

Am fi putut ca sa ne bucuram de toate,
Sa locuim in orice loc dorim,
Pe orice drum care se poate,
Sa ne plimbam in libertate
Si fericiti sa fim.

O liniste perfect-ar fi putut sa fie
Si pacea ca sa cuprinda omenirea,
Fara dorinte mari de de lacomie
Ca tot sa-ti apartina tie,
Sa ai doar fericirea.

O mare de apa pe pamant El a creat,
Sa ne-oglindim cu toti-n ea,
Dar tu ai vrut sa fiu in neant,
Fara nimic si strans legat
De glia ta.

Un camp cu parfumate flori, in miez de vara
Si eu as fi dorit, sa m-odihnesc placut,
Dar ai facut a nu stiu cata oara,
Sa am doar spini si sa ma doara
In trupul meu de lut.

Nu vreau sa te gandesti vreodata,
Sa crezi ca totu-ti apartine
Si Dumnezeu sa-ti ia indata,
Tot ce-a creat El altadata,
Atunci cand vine.

In lacomia ta de-a cuceri pamantul,
Milenii sunt de cand n-am nici macar un lot,
Mi-ai fi luat si-acesta in avantul,
De-a fi puternic si... stai mereu cu gandul
Sa ai tu tot.

O iluzie fara seaman te-nconjoara,
Drept e ca tu nimic nu stapanesti
Si-as vrea dorintele ca sa te doara,
Sa nu dea Dumnezeu ca El sa-ti ceara,
Sa vezi ce esti.