La ce bun...

La ce bun...

La ce bun să fii sub soare renumit, măreț, faimos...
Dacă pleci din lumea aceasta făr`de slava lui Hristos?
La ce bun să ai o minte luminată de știință
Dacă n-ai Lumina lumii și mori fără de credință?

La ce bun atâtea bunuri, bogății și faima lumii
Dacă n-ai pe Domnul păcii, bogăție a inimii
Și la ce ți-ar folosi să însumezi, să strângi deoparte
Tot avutu-acestei lumi dacă n-ai de Ceruri parte?

Pentru ce să-ți aduni aur și argint în visterie
Dacă în tine ai doar „zgură” și-o spoială argintie...?
Scris de-ar fi-n posesia ta tot ce-i mai măreț în lume,
La ce bun dacă în Ceruri n-ar fi scris și al tău nume?

Pentru ce să-aduni din lume trecătoarea ei valoare
Și-apoi gol să pleci în chinul veșnic și nespus de mare?
La ce bun atâta trudă, spaime, stres și îngrijorare
Când poți trăi plin de pace și sub binecuvântare?

La ce bun să-ți trăiești viața în plăcerile efemere
Ce-ți aduc repede moartea și-o eternică durere,
Când tu poți trăi de-a pururi gustând din plin bucuria
Cu Hristos, pe Tronul slavei, pentru toată veșnicia?!

La ce bun viața aceasta trudnică și trecătoare
Dacă-n ea nu-i ai afli sensul celei pline de splendoare,
Pregătită de Hristos tuturor acelor care
Se încred din toată ființa-n Jertfa Lui mântuitoare?!

La ce bun să ai chiar lumea când și ea e trecătoare
Și să îți pierzi mântuirea cu-a ei slavă viitoare?!
Căci viața-i Hristos Domnul, Mielul care-A fost jungheat
Pentru ispășirea noastră și din morți A înviat,

Leu în veci biruitor! Ce alt patos mai ai oare
Când nu este mântuire în niciun alt nume sub soare,
Afară de Cel ce Este; Leu, Miel, Preot și Hristos,
Împăratul veșniciei, Fiul Celui Preaînalt, Creatorul glorios!?

21/11/2013*Ioan Hapca
(Zaragoza)