Jocul de-a pocăinţa

JOCUL DE-A POCĂINŢA...

E-un joc nebun, un joc de-a pocăinţa
Se practică la sate, cătune şi oraş
Căci s-au emancipat şi gândul şi voinţa
Când n-au mai vrut să vadă lumina din lămpaş.

E-un joc periculos cu consecinţe grave
Produce amăgire şi gânduri fără har
Momelile-s aduse, cu tact, pe nişte tave
Şi-s puse pe amvonul din sfântul sanctuar.

Desigur, spectatorii aplaudă lucrarea
Voind să întreţină ce-a început timid
Se joacă de-a iubirea sfidând descătuşarea
Şi tare îndrăgesc să stea un ceas în vid.

Când joaca se-nteţeşte spre punctul culminant
Să vezi atunci orgolii şi încălcări de lege!
Şi-acest teatru sumbru e foarte captivant
Pentru acei ce vreau spectacolul ca rege.

Se spune „DA” odată şi chiar de zece ori
Dar nu se-nfăptuieşte promisiunea dată
Şi vin din alte zone spre grup înşelători
Ce-aduc doar putregai şi-o stare încordată.

Arbitrul angajat, desigur, cere banii
În munca ce-o prestează depune mult efort
El nu vrea să creeze nici pace nici betanii
Crezând din inimă că Dumnezeu e mort.

Dar de-ar pătrunde tare în Cartea Veşniciei
Acei ce fac din slujbă un joc periculos
N-ar mai păta voit puterea vredniciei
Ci ar găsi soluţii în gândul lui Hristos.

Ieşiţi din starea neagră voi toţi ce vă jucaţi
De-a harul, de-a credinţa şi de-a răscumpărarea
Legaţi-vă de Fiul, cu El în veci să staţi
Doar El vă luminează şi gândul şi cărarea.

gc/18 Iulie, 2011