Iubitei mele -România!

Aș vrea să-ți pun la gât flori înșirate,
De mâna-mi recunoscătoare
Că m-ai hrănit cu cea mai bună roadă,
De când eram un boț, cu chip de floare.
Mi-ai străjuit copilăria-n miros de crin în lămâiță, liliac,
Din grâu și poame dulci m-ai săturat
În ape repezi și-n mare, m-ai scăldat.
M-ai învățat prin buchea de la școală,
Ce sunt Carpații și cine suntem noi,
M-ai dus până în scorbură de munte
Și aurul mi-ai arătat spunându-mi:
-Sunteți bogați copiii mei, nu sunteți goi!
Deasupra mării ai zburat cu aripi,
De păsări albe atât de minunate
Pe ele le-ai hrănit, dar și pe noi,
Pe săturate!
În lan de grâu ți-ai-mpodobit statura,
La piept ai strâns păduri-n verde ceresc,
Cu palmele bătătorite, tu ne-ai hrănit
Din tot ce e mai bun, parcă spunându-ne:
-Copiii mei, atâta vă iubesc!

...Eram ca-n Rai!...
Cum sta Isus odinioar'la sfânta Cină
Cu ucenicii Săi...
Dar, o privire dușmănoasă cu ochii ca de pară,
Un Iuda ce L-a vândut pe Domnul, preaiubiții
Cu ochi-priviri de pară, pline-n venin văpăi,
Iude-mbăcate în trădare, de un risipitor,
De Domnu-atâta de batjocoritor,
Cu planuri grele... nimicire, învățături
În a ucide pruncii, gonirea tinerilor
Din al lor iubit ogor,
Au dus la izgonirea pruncilor de-acasă
Lăsând în inima bătrânilor, lacrimi-izvor.

...Ah, aceia care te trădară,
Rupând în chinuri mâna ce-ai ținut-o tare la hotare,
Deschis-au porțile fără de milă
Să intre veneticii, să-ți scuipe-n față aroganța,
Batjocorindu-te făr-rușinare...!


...Îți simt durerea rănilor și disperarea...
Ah, cum le-aș ține haiducește calea!
Acelora ce te batjocoresc,
Te vând, te scuipă-n față și-atâta te urăsc...
M-aș face Țepeș!- Pentru venetici,
Dar și pentru trădătorii ce își zic''frați''
Cu cei ascultători, copiii tăi cuminți.

*********
...Aș vrea să-ți pun la gât flori înșirate
De mâna-mi recunoscătoare chiar dacă sunt departe...
Dar, n-am de-aici decât șirag de lacrimi, iubită mamă -Țară,
Te-mbrac în ele ca o prințesă-n primăvară...

28 noiembrie- 2016 Sanda Tulics
USA