Ispita

ISPITA
Ispita vine în viață, exact cum nu visezi,
Ispita nu-i femeie, ispita e-n ce crezi,
Orice iubești mai mult decât pe Dumnezeu,
Te trage spre păcat, să te ferești, e greu.

Ispita poate fi banală pasiune,
Ispită e atunci când îți dorești renume,
Când neprivind în sus, aluneci de pe cale,
De te lași în ispită, ajungi ușor în vale.

Ispita te atrage, căci firea te înșeală,
De cazi în cursa ei, devii sigur momeală,
Ispita poate-i dulce, dar lasă gust amar,
De te încrezi în tine și nu în sfântul har.

Și eu sunt ispitită, și tu ești ispitit,
Acoperită vine, ispita ne-a lovit,
De nu stăm la Cuvânt, Scriptura neglijăm,
Cădem cu siguranță, de nu ne mai rugăm.

Ispita-i pasiune, ispita-i ce iubim,
Nu este un șarpe rece ce împroșcă doar venin,
Ispita e un hobby, un viciu, slăbiciune,
Ispita e ispită, nu-i trebuie un nume.

Și eu te ispitesc, citește în Scriptură,
Să nu fi ispitit, înseamnă să ai măsură,
Să nu te încrezi în tine, ci doar în Dumnezeu,
Ispita e învinsă, în rugă stai mereu.
Emilia Dinescu