Iona

Domnul a vorbit lui Iona, la Ninive l-a trimis,
Să vestească nimicirea, căci răutatea i-a cuprins.
Însă Iona a vrut să fugă şi spre Tars, el a pornit,
A plătit biletu-n grabă, în corabie s-a suit.

Domnul stârni o furtună, marea s-a învolburat,
Şi corăbierii-n dată, s-au temut şi au strigat.
Ei îşi aveau dumnezeii, la care se închinau,
Dar în clipele acelea, erau morţi, nu răspundeau.

Iona pogorât în barcă, s-a culcat şi-a dormit dus,
Dar cârmaciul îl trezeşte şi să se roage l-a pus.
Cheamă-ţi şi tu Dumnezeul, poate că ne va păzi,
Îşi va întinde a Sa mână şi vom scăpa n-om pieri.

Au zis unul către altul: "Veniţi să tragem la sorţ,
Să vedem cine-i de vină, că de nu, toţi vom fi morţi."
Sorţul a căzut pe Iona, el era cel vinovat,
Şi s-au înţeles cu toţii, în mare l-au aruncat.

Domnul a trimis un peşte, pe Iona l-a înghiţit,
Trei zile şi nopţi de-a rândul, Iona a stat neclintit.
Iona a chemat pe Domnul; Dumnezeu l-a ascultat,
Peştele veni îndată şi pe mal l-a aruncat.

Apoi Domnul îi vorbise, la Ninive l-a trimis;
Iona împlini Cuvântul, a plecat cum Domnu-a zis.
A început să strige tare, că Domnu-i va nimici,
Încă patruzeci de zile şi Ninive va pieri.

Toţi aceia din cetate s-au întors şi pocăit,
Şi prin post şi rugăciune, au scăpat şi n-au pierit.
Iona rău se mâniase căci Domnul s-a îndurat,
Şi în marea-I bunătate, Ninive, El a salvat.

Să luăm bine aminte, să ne întoarcem acum,
De pe calea păcătoasă, să venim pe drumul bun.
Şi în post şi rugăciune, pe Domnul să Îl rugăm,
Să ierte a noastră stare, să ne-ajute să-L urmăm.
Amin