Întrebarea vieții tale

Știi, prietene, ce-i lumea?
E un vas ce clocotește,
La un foc ce nu se stinge,
La o flacără ce-i rece.
Știi, prietene, ce-i viața?
E un labirint confuz.
E un vuiet care trece
Prin privire şi auz.

Știi, prietene, ce-i mersul,
Fără de Isus în lume?
E corabie pe mare,
Fără cârmă, fără urme.
Știi prietene ce-i darul,
Ce-ai primit cândva, odată,
Darul Sfânt trimis din ceruri,
Prin Isus şi Sfântul Tată?

Știi, prietene, că cerul
În vechime-a plâns cu jale,
Când privea la Răstignitul
Și durerea Lui cea mare?
Știi că moartea, ce ridică
Steagul negru la apus,
A îngenunchiat odată,
Prin Calvarul lui Isus?

Știi, prietene, ce-i poarta
Ce e strâmtă, și nu largă,
Ce arată Calea Sfântă
Pentru cei ce vor să meargă?
Știi, prietene, că poarta,
Ce e largă și deschisă
Către lumea-nșelătoare,
Într-o zi va fi închisă?

Știi că azi mai poți să ai
Un bilet ce-i fără plată,
Un bilet plătit cu sânge,
Fără vină, fără pată?
Știi că tot ce te-nconjoară
E o adiere-n vânt,
Și vor dispărea odată
Unde graniți nu mai sunt?

Întrebarea vieții tale
Mă cuprinde și pe mine.
Să-nțeleg, prin ceața lumii,
Ce e rău și ce e bine.
Biblia ne dă răspunsul
La-ntrebări și radicale,
Și arată care-i sensul
Întrebării vieții tale.

Viorel Balcan, 25 ianuarie 2012