Între voi să nu se-audă

Efeseni 5:4

Între voi să nu se-audă
Ce-i nepotrivit.
Să nu spui nimic cu ciudă,
Vorba ta să fie blândă,
Ca de pocăit.

Tot ce pronunțăm cu gura
Să fie spre slava Lui.
Să se bucure făptura
De echilibru și măsura
Vorbelor ce tu le spui.

Să punem balsam pe rană
Prin iubirea lui Isus.
La ființa cea sărmană
Nu-i nevoie de dojană,
Ci de dragoste de sus.

Între noi să nu se-audă
Vorbe necioplite,
Ci să fim în toate pildă
Ca s-avem sorți de izbândă
A semințelor sădite.

Cu blândețea-nțelepciunii,
Dacă noi zidim,
Îi vom ajuta pe unii
Să găsească casa pâinii
Când noi ne silim.

Să se-audă în vorbire
Că suntem creștini.
Să se vadă în trăire
Că lucrăm plini de iubire
Și printre străini.

Vorbele cu chibzuință
Și pline de har
Conduc pe alții la credință
Și pot aduce biruință
Prin jertfa de la Calvar.

Sfinții nu-și permit nici glume,
Chiar de-ar fi „nevinovate”,
Cu-atât mai mult cu stricăciune
Ca și oamenii din lume,
Cu aluzii la păcate.

Fiindcă omul credincios
Respinge orice i se pare rău
Și ce nu e spre folos,
Nu-i spre slava lui Hristos,
Nu este din Dumnezeu.

Între noi să se audă
Cuvinte de mulțumire
Și în casă, și-n ogradă
Cine va intra să vadă
Traiul vieții cu iubire.

Lauda și mulțumirea
Să ne fie imnul casei.
Să ne fie slugă firea,
Să dăm Domului mărirea
Cu toți cei ce sunt ai Săi.

Dacă-L lăudăm acum
Când suntem în trup de lut,
Vom fi însoțiți pe drum
Cu a Lui foc și nu cu fum,
Ca și sfinții din trecut.
Amin.
(Duminică, 13 iulie 2025)