Într-o lume cu susul în jos

Într-o lume cu susul în jos

Într-o lume cu susul în jos
Pe o vreme grea fără viață
Într-o lume fără Hristos
Bâjbâim cu totul în ceață

Suntem calzi pentru Hristos
Aproape tindem spre rece
Ne-am prins de lucruri fără folos
Și am uitat că toate vor trece

Cerul cu tot ce-i pe el, nu-i destul
Pământul de foc, fi-va lovit
Și bolta cerească, va fi ca un sul
Când toate acestea, se vor fi-nvechit

Când tot ce-i în jur, se va strica
Când mulți, își vor pierde credința
Confuzia și răul, ne vor panica
Și vor spune că, vina o are știința

Când frați-ntre ei se lovesc
Când liniște-n jur, nu mai găsesc
Și chiar cei din casă, te umilesc
Atunci să mă-ntorc, spre cer să privesc

Totul în jur, e-n frământare
E-o goană după tot ce-i firesc
Începând de la mic, spre cel mare
Cu invidie și teamă, în ochi se privesc

Și am uitat care-i ținta în viață
Scopul cu care, Dumnezeu ne-a creat
Să ne iubim cu toții, unii pe alții
Nu dușmănie, în greul păcat

Pentru ce ne luptam între noi
De ce e atâta ură și răutate?
Pentru funcții înalte care-s gunoi
Sau pentru ce. . , pentru dreptate?

Pentru ce ne călcăm în picioare
Când Cel care Ține viața, a zis:
Că cel care-i mic, să fie cel mare
Nu invers... , așa a fost scris! !

Dar azi, e ca în vechime
Când cei care, ne cârmuiesc
Nu mai au sentimente de bine
Doar aroganță, de sus, ne privesc

Dar vai de acei, care încalcă ce-i scris
Care duc înadins, pe alții în rătăcire
Și nu respectă, ce au promis
Că vor fi umili și nu vor mărire

Dar vai de acei, care se fac înadins
Că totul e bine și... Duhu-i cu noi
Când templul și Duhul e stins
Iar în jur, toți se-ngroapă-n noroi

E scris cu putere-n Cuvânt
Că la sfârșit, viața va fi grea
Căci cel care-i sfânt, să fie tot sfânt
Iar cel răzvrătit să facă ce-o vrea

Nu mai e mult, totu-i sfârșit
Mai sânt doar secunde pe ceas
Și Cel care Vine din infinit
Va veni ca un fulger, dar fără popas.
Amin bandisebastiantapas@gmail. com