Intelepciunea care are valoare...

ÎNŢELEPCIUNEA CARE ARE VALOARE...



Înţelepciunea are valoare mult mai mare,
Decât diamantul pur sau mărgăritare rare.
Nimic de preţ nu se poate asemăna cu ea,
Cristalul păleşte şi-şi pierde toată valoarea sa.

Ea nu se dă în schimbul aurului curat,
Nicăieri nu se găseşte, să poată fi de cumpărat.
Lumina înţelepciunii nu-i luciul aurului,
Strălucirea ei o dă iubirea Faurului.

Înţelepciunea n-o cumperi c-un vas plin de aur,
Nici cu cel mai renumit şi mai de preţ tezaur.
Dacă la înţelepciune vei lua bine aminte,
Dacă de la Domnul o vei cere... fierbinte...

Şi ca după o comoară, vei căuta după ea,
Vei găsi înţelepciunea şi toată priceperea.
Ferice de cel ce primeşte înţelepciunea,
Credinţa îi va fi priceperea şi raţiunea.

Dacă te vei smeri, tu vei primi pricepere.
Când te vei ruga din toată inimă cu putere,
Atunci vei înţelege, ce-nseamnă frica de Domnul.
Cunoştiinţa şi neprihănirea îți alungă somnul.

Celor ce o cer, Dumnezeu dă înţelepciune,
Forţă şi izbândă în sfinţire, în fapte bune.
Desfătarea sufletului tău va fi cunoştinţa...
Şi teama ta... va fi priceperea şi chibzuinţa.

Smerenia în inima ta, strânge bogăţie.
Înţelepciunea călăuză spre Împărăţie,
Sfatul o candelă vie pe drumul tău,
Învăţătura lumină, ce-alungă pe cel rău.

Îndemnul şi mustrarea dătătoare de viaţă,
În zorii dimineţii risipesc a zilei ceaţă.
Duşmanul asupra ta, nu mai are putere,
La lovituri nu mai simţii nici o durere.

Înţelepciunea mai de preţ de mărgăritare,
În vremile de restrişte şi de-ngrijorare,
Îţi va descoperi soluţia cea mai bună,
Cât de bine e să fii cu Domnul împreună!

Vei fi un om preafricit, totdeauna mulţumit,
Învăluit în iubirea, în care-ai fost mântuit.
Frica de Domnul ţi-o dă deplin înţelepciunea,
Teama... e oglinda ce-ţi arată goliciunea.
156
Teama de Domnul măreşte-n inimă credinţa,
Nu te-ncrezi în tine şi cunoşti toată umilinţa.
Smerenia te învaţă... să şti... să preţuieşti...
Iubirea... ce se revarsă din Slăvile Cereşti.

Înţelepciunea îţi este dată... să biruieşti...
Să te încrezi în Domnul, cu El mereu să trăieşti.
Să nu crezi niciodată în a ta înţelepciune...
Trăieşte prin credinţă şi fă doar fapte bune.

Şi-n credinţă prin ascultare fă doar voia Sa,
Aceasta-i înţelepciunea, ce te poate salva.
Ea mai mult, decât mărgăritarele, preţuieşte.
Salba cu pietre rare, ca ea nu străluceşte.

Pune înţelepciunea în harul ascultării,
Să se usuce grabnic lăstarii neascultării,
Să-nflorească viguros bobocii neprihănirii,
Răstigneşte toată firea cu ramurile firii.

Vlăstare ale neprihănirii, prin înţelepciune,
Să revărsăm din plin, toate faptele cele bune:
Mila... blândeţea... bunătatea şi dragostea noastră,
Să înflorească veşnic, nu ca o floare în glastră.
AMIN !