Inima omului

Cine poate oare,
Să cerceteze inima cea tare!
Cine poate spune ce e în ea,
Decât Domnul care a făcut-o cândva.

Inima cea înșelătoare,
Multe bătăli duce sub soare,
Pentru inima ta,
De care parte va sta.

Cunoști ce e în inimă la tine,
Și Domnul o știe mai bine!
Chear dacă ascunzi câte ceva în ea,
Domnul tot cunoaște starea ta.

Tu cunoști Cuvântul lui Dumnezeu,
Cunoști planul Fiului Său,
El vrea să facă din inima ta,
O perlă pentru slava Sa.

Dar cum poate oare,
Când în inimă mai sunt păcate!
Când inima nu este predată în dată,
Celui Sfânt care dă viață.

Ști căci Domnul te cercetează,
Taina inimi o dă pe față,
Și totuși de ce inima ta nu este predată,
În totalitate ca să îl slujească.

Domnul nu vrea jumătate de măsură,
Și cu biserica dar și cu o aventură!
Ori ești cu Dumnezeu,
Ori cu Babilonul mereu.

Predă-i inima lui Dumnezeu,
Și vino la Fiul Său,
Cu toată inima ta,
Cu tot păcatul din ea.

Atunci Dumnezeu te va binecuvânta,
Când are toată inima ta!
Când inima îl slujește pe Dumnezeu,
Cu toată puterea ei mereu.

Dar dacă stai așa,
Și cu Dumnezeu și cu lumea acuma,
Domnul nu poate lucra nimic,
Doar îți spune: " Să te întorci de unde ai pornit".

Să îți aduci aminte odată,
Cum inima ta era complect predată!
Lui Dumnezeu și îl iubea,
Căci asta Domnului îi plăcea.

Ascultă și vino cu inima ta,
Vino și te va binecuvânta,
Domnul nu te va lăsa,
Dacă toată inima Lui o vei da.

Va fi mereu cu tine,
Chear când inspita vine!
Doar dacă inima ta,
Slujește pe Domnul acuma.

Nu cu jumătăți de măsură,
Ci cu toată puterea ei să se supună,
Căci cine știe inima din pieptul tău,
Decât tu și Dumnezeu.

Da tu cunoști ce e în inima ta,
Și Dumnezeu la fel acuma!
Sau crezi căci mai știe cineva,
Tot secretul tău acuma.

O bine ar fi să predai inima ta,
Lui Dumnezeu acuma,
Ea să îl cheme tot mereu,
Pe Dumnezeu ca Stăpân al tău.

Căci de multe ori zici cu buzele ceva,
Dar în inima e altceva!
Inima ta de multe ori e închisă,
Și nu spune adevărul ca și ea să simtă.

Da de multe ori inima se preface,
Căci buzele rostesc altceva din altă parte,
Bine ar fi să fie așa,
Ce ai în inimă să rostești acuma.

Dar de multe ori dragul meu,
Crede inima căci îl înșală chear și pe Dumnezeu,
De multe ori e așa,
Inima îl înșală acuma.

Spui căci asculți de Cuvântul Său,
Dar în inimă lume mereu!
Spui căci ești cu Domnul degrabă,
Dar inima ta de multe ori falsează.

Și uite așa,
Inima omului cum este ea,
Încearcă să păcălească tot mereu,
Dacă se poate și pe Dumnezeu.

Dar cât este de bine să înțelegi degrabă,
Căci cu Domnul nu se poate!
Nu merge cu Dumnezeu,
El vede totul dragul meu.

Pe Dumnezeu nu îl poți înșela,
Chear dacă crezi în inima ta,
Cu Dumnezeu nu merge dragul meu,
El a făcut inima din pieptul tău.

Dar cel mai bine ar fi degrabă,
Să asculți de Cel din slavă!
Să nu mai crezi în inima ta,
Căci poate păcălești pe Isus cumva.

Pe om cu un zâmbet și o schiță l-ai păcălit,
Pe Dumnezeu niciodată prieten iubit,
De aceia nu mai încerca,
Vreo șmecherie cu Domnul acuma.

Mai bine fi sincer cu Dumnezeu,
Și spune-i adevărul mereu!
Nu ascunde nimic în inima ta,
El totul cunoaște acuma.

O inima omului cea înșelătoare,
Dacă ar da Domnului ascultare,
Ce bine ar fi de ea,
Căci Isus o va binecuvânta.

Dar fiindcă ea tot poftește mereu,
Nu prea ascultă de Dumnezeu!
Doar când încercarea e prea mare,
Își mai aduce aminte căci are un Creator sub soare.

Fi atent cu inima ta,
Și cum se poartă cu Dumnezeu acuma,
Fi atent dragul meu,
Căci inima ta o știe Duhul Său.

Încearcă cât poți degrabă,
Să ai o inimă credincioasă!
Să nu ascunzi nimic de Dumnezeu,
Ci tot timpul să îl asculte mereu.

Fi atent ce aduni în ea,
Căci ea nu are nevoie de lume acuma,
Ea are nevoie dragul meu,
De Salvator de Creatorul său.

Fi atent în continuare,
Și ascultă de Cel din zare!
Căci dacă așa vei lucra,
Inima ta o va binecuvânta.

Și vei vedea o ochii tăi în dată,
Ce înseamnă să asculți de Cel din slavă,
Vei vedea ce înseamnă cu adevărat,
Să fi mereu binecuvântat.

Amin