Îndoiala

Îndoiala


Îndoiala,
E la originea necredinţei,
Care se strecoară
Ca un şarpe, insidios,
Prin diabolica întrebare:
"Oare?!"

Oare a zis Dumnezeu cu-adevărat?
Oare între timp Dumnezeu nu S-a schimbat?
Oare citatul acesta este inspirat?
Şi astfel din întrebare-n întrebare,
Din "oare?" în "oare?"
Dacă mai rămâne ceva credinţă,
E mare mirare!

În paradis,Satana a strecurat,
Aceeaşi întrebare,
Şi astfel a început
Războiul cel mare!

Astăzi oamenii,se întreabă
Dacă Sfânta Scriptură
E inspirată,
Sau dacă e inspirată
Chiar toată.
Elimină din Ea
Ce nu le convine,
Înălţându-se astfel, pe sine.

Unii cred că Vechiul Testament
E abrogat,
Că Însuşi Isus
L-ar fi desfiinţat,
Ceea ce nu este adevărat.

Culmea mirării,
E că oamenii merg
Cu Scriptura desfiinţată la subţioară,
Citesc din ea
Deşi nu-I mai dau crezare,
O cumpără, o vând
Sau o fac cadou,
Când ei înşişi
O puseseră deja în cavou!

Satana L-a ispitit
Pe Isus în pustie,
Cu citate din sfântul Cuvânt,
Făcându-se pe sine
Împărat pe pământ,
Dar Domnul l-a respins
Tot prin Cuvânt.

Deşi slăbise după postire,
Cuvântul Scripturii L-a întărit,
Ieşind astfel biruitor,
Din lupta cu cel mai mare ispititor!

Şi noi putem ieşi biruitori
La fel ca Isus,
Dacă vom purta Scutul credinţei
Ce ni L-a trimis Tatăl, de sus!

22.06.2013 Cornel Jigău