Îndatorat, Isuse Doamne

Îndatorat, Isuse Doamne, Ți-am spus cu ochi mulțumitori,
că n-am să uit a Ta iubire, - de câte și mai câte ori...
- Tu mă credeai, și-n bunătatea iubirii Tale-mi dai și-mi dai,
că la nimic pe lumea asta, pe cât la mine, nu țineai.

Cu nimenea pe lumea asta, precum cu mine, n-ai mai stat,
împărtășirea Ta, ca mine, nu-i nimeni s-o mai fi gustat...
Pentru nimic, ca pentru mine, n-ai semănat atâția crini,
ca pentru mine, pentru nimeni n-ai mai fi mers așa prin spini.
N-ai fi trecut așa primejdii, n-ai fi-nfruntat așa vrăjmași,
n-ai fi-alergat cu-atâta grabă, - când eu strigam să nu mă lași...

Când mă culcam în flăcări noaptea și mă sculam de zeci de ori,
când sufletu-mi căzuse pradă la cei mai răi chinuitori,
când mintea mea-și pierduse șirul, când casa-mi ajunsese iad,
când în prăpăstii și-n pierzare, din jos în jos vedeam cum cad,
când ziua stam privind cum alții muncesc alături fericiți,
iar eu, îndur singurătatea urându-mi anii chinuiți...
Când noaptea, dincolo de mine erau cântări și drum ușor,
eu tremurând de orice umbră, plângeam rugându-mă să mor...
Când fiecare întuneric îmi aducea acel duh rău
ce-mi chinuia ca-n iad și trupul și sufletul cu chipul său,
când stam înspăimântat de starea și locul unde-am fost căzut,
când singur, disperat de singur, mă socoteam pe veci pierdut,
când rupt de orice legătură cu tot ce-a fost cândva frumos
și fără nimeni, fără nimeni, mă prăbușeam din jos, - mai jos...

Atunci, atunci... Tu ai venit deodată...
- O, Tu Cel alungat cândva,
și-o strălucire minunată și-un rai făcuși viața mea!

O, cum s-a dus deodată iadul și întunericul cu-ai lui
și mi-ai adus atâta soare cât nu duseseși nimănui...
Și eu, cu șiroiri de lacrimi stăteam în fața Ta uimit:
Era un vis? - Era aievea? - Eram eu oare cel primit?

Ce juruințe-am pus atuncea, ce lacrimi, ce păreri de rău,
ce legăminte de iubire că-n veci de veci voi fi al Tău!
Al Tău - și-al nimănui altuia, nici eu și nici ce mi-ai redat,
că n-am să uit a Ta iubire, Isuse Doamne, niciodat’.

Iar astăzi, după toate acestea, când am ajuns la loc ușor,
cum să Te pot lăsa Isuse?
- De mii de ori mai bine mor!