În Ziua Necazului

În ziua necazului, Dumnezeu să te asculte
Şi al Lui Nume, pe tine să te ocrotească
De sus, din locul Lui, ajutor îţi va trimite
Pe Duhul Său Cel Sfânt, ca să te ocrotească.

Odihnă n-ai, dar nu ştii pentru ce
În inimă tu azi, bucurie, nu mai simţi
Ai multe de făcut şi timpul nu-ţi ajunge
Şi când ai terminat, nu ştii cine mai eşti şi uiţi,

C-ai vrea, ca ziua, să nu se mai sfârşească
Şi timpul nu-ţi ajunge, să pui totul la punct
Tare-ai mai vrea, averile să-ţi crească
Aşa, te simţi tu mare şi puternic pe pământ.

Ai sufletu-ncărcat şi inima, de pizmă-ţi este plină
Atît de multe ai făcut, dar nu eşti mulţumit
Ai vrea ca-n viitor, în timpul, care o să vină
Văitându-te, tu să te lauzi:,,Oh, cât am chinuit

-Am adunat averi şi mi-am făcut palate
Şi am născut copii şi case lor le-am construit
Am tras din greu şi am muncit şi zi şi noapte
La multe-am renunţat şi m-am îmbogăţit."

Dar n-ai gândit, că bogăţia, vine de la Dumnezeu
Cinstea, slava şi onoarea, doar de la El îţi vine
Nimic n-ai câştigat, prin meritul şi prin efortul tău
Ce-ai adunat, ce-ai dobândit, nu ţi se cuvine.

Ce folos, c-ai învăţat şi multe lucruri ai văzut
O viaţă ai lucrat şi-atât de multe-ai dobândit
Ţi-ai adunat comori şi ai făcut ce ţi-a plăcut
Dar... punga ţi-era strânsă şi pe sărac n-ai miluit.

La cel ce era însetat, o cană de-apă, nu i-ai dat
La cel flămând, tu ni i-ai dat un colţ de pâine
Pe cel ce era ostenit, pe scaun nu l-ai aşezat
Totdeauna ,te-ai gândit, la ce-i al tău şi doar la tine.

Tu n-ai văzut, că viaţa, e frumoasă şi fără de averi!
Că noaptea e întunecoasă dar ziua-i plină de lumină!
Ce uşor tu poţi să mergi, chiar dacă porţi poveri!
Şi ştii acum ce-nseamnă, o inimă, de bucurie plină.

Pe omul plin de slăbiciune, tu nu l-ai ajutat
Pe cel bolnav, n-ai ştiut cum, deci nu l-ai vindecat
Pe cel, care era pierdut, tu nu l-ai căutat
Iar cel căzut în drum, cum era, aşa l-ai şi lăsat.

Dar schimbă-te acum, nu sta nepăsător
Arată bunătate şi mâna ţi-o întinde
Celui slab, neputincios, tu să-i vii în ajutor
Celui ce merge-anevoios, întinde-i braţele şi-l prinde.

Fii bucuros de oaspeţi, cu drag tu îi primeşte
Deschide uşa casei tale şi bunătăţi, pune pe masă
Să intre orşicine, pe toţi la fel, tu îi cinsteşte
Cuvinte bune şi plăcute, din gura ta să iasă.

Deschide uşa inimii şi ÎL primeşte pe Isus
Prin ale tale fapte, să faci, ca viaţa ta să fie
La fel cu-a Celui, care, Dumnezeu ni la trimis
Ca să ne poarte-n slavă, spre-a Sa Împărăţie.

Învaţă de la El şi ia un bun exemplu
Şi-ncrede-te-n Acela care cu drag El te-a creat
Cel care-I pentru noi, un Adăpost, un Templu
Şi care, Sfânta-I Viaţă, pentru noi şi-a dat.

Amin