În lumea aceasta ciudată

În lumea aceasta ciudată,
Acum, mai mult ca niciodată,
Omenirea este de tot stricată,
Încalcă a Domnului lege toată.

Deşi se numesc creştini,
De Biblie sunt străini
Și păcătuiesc cu uşurinţă,
Își întinează întreaga ființă.

Lumea s-a stricat rău,
Căci nu caută pe Dumnezeu.
Doar pe buze Îl cinstesc,
Dar în inimi nu-L primesc.

Este un creştinism modern
Ce arde din păcate cu lemn.
Nu arde cu flacără divină,
A pătruns o flacără străină.

De Isus nu mai sunt conduşi,
Firii lumeşti sunt supuşi.
Sunt categorii diferite
Și învăţături aşa de multe.

Oamenilor le place minciuna,
Dar calea este doar una! .
Mulţi nepăsători trăiesc,
Singuri se tot amăgesc.

Spun că-s creştini din tată-n fiu,
Mântuit n-am cum să nu fiu.
Și tot aşa ei niciodată
Pe Dumnezeu nu-L caută.

Unii nu trăiesc în sfinţire
Și slujesc conduşi de fire.
Ei aduc mereu la altar
Foc străin tot iar şi iar.

Jertfa nebunului se numeşte,
Iar Domnul nu o primeşte.
Degeaba ei se chinuiesc,
Căci răsplata nu primesc.

Focuri străine multe sunt,
Vor să stângă focul sfânt.
Unii îi cinstesc pe morţi,
Dând pomană pentru toţi.

Crezând că pot fi salvaţi,
Din moarte răscumpăraţi,
Dar Biblia spune clar
Că va fi iertat în dar.

Doar acel ce crede-n har
Și vine sincer la altar
Cu lacrimi de pocăinţă
Și cu deplină credinţă

Și-L primeşte pe Hristos
Și-I rămâne credincios,
Vreau la toţi ca să spui:
Altă cale spre Cer nu-i!

Focul străin în adunare
Adesea este foarte mare.
Două extreme persistă,
Una mai largă, alta îngustă.

Biblia le atacă pe amândouă
Și nu-i o învăţătură nouă,
Căci în cartea Iosua scrie
Că două extreme o să fie.

Una de stânga, cea ce scoate
Din Biblie cam tot ce poate,
Alta de dreapta, ce adaugă mereu
Încredinţări şi tradiţii din greu.

Chiar şi Eclesiastul ne spune
Că extremele nu-s bune.
Să nu schimbăm calea deloc,
Să o lăsăm aşa, pe mijloc.

Cum a trasat-o Dumnezeu,
Nici prea uşor, nici prea greu.
Să facem doar ce ne spune,
Să stăruim în fapte bune.

Astăzi avem, din păcate,
Extreme multe, de toate.
Cu ele S-a luptat şi Isus
Și Pavel de ele ne-a spus.

Să vorbim puţin de ei,
Saduchei, zeloţi şi farisei,
Esenieni şi mulţi alţi sunt
Răspândiţi pe întreg pământ.

Ca călugării ascunşi în munte,
Pe toţi ei vor să-i înfrunte.
Se consideră creştini adevăraţi,
Cu restul ei nu sunt fraţi.

Iar alţii, ca nişte zeloţi,
Vor să-i corupă pe toţi.
Nu se comportă ca nişte preoţi,
Acţionează ca tâlhari şi hoţi.

Fac revoltă şi război,
Dezbină totul între noi,
Ca să zică mai apoi:
Alţii sunt de vină, nu noi!

Unii sunt ca nişte saduchei,
Spun că poţi să faci ce vrei.
Nu prea studiază Scriptura,
Urăsc mult învăţătura.

Alţii, ca nişte farisei,
Umblă ca nişte mişei
Și tot adaugă şi ei
Porunci multe, câte vrei.

Unii, în mijlocul adunării,
Au darul rău al cercetării.
Cercetării fără de rost,
Ce aduce ceartă, nu folos.

Dar nu cercetează în nevoi
Pe nici una dintre oi,
Ca să zică mai apoi
Că nu-s căutaţi în nevoi.

Alţii Biblia o citesc,
Dar nu o prea împlinesc.
Mult o mai răstălmăcesc,
Cum le convine o învârtesc.

Iar unii, prin adunare,
Și-au făcut afacere mare,
Ca şi cei din vechime,
Sunt conduşi de lăcomie.

Ca-n templu odinioară,
Cum erau tarabe afară.
Ei din jertfa de păcat
Mulţi bani au tot adunat.

Dar lacrimi n-au vărsat,
N-au plâns al lor păcat.
De bani mult s-au bucurat,
Casa Domnului au transformat

Într-o peşteră de tâlhari,
Prin afaceri foarte mari.
Aşa profită azi unii,
Umblând cu minciuni.

Și n-au pic de ruşine,
Ba cred că ei fac bine
Și prin al lor negoţ
Fură ca ultimul hoţ.

Unii-au dumnezei străini,
Adună mărăcini şi spini.
L-au uitat pe Dumnezeu,
Pentru trup muncesc din greu.

Dar sufletul l-au ignorat,
De el nu s-au ocupat.
Îl îngroapă prin păcat,
De Isus s-au lepădat.

Și pe zi ce trece
Au ajuns tot mai rece.
Au lăsat timpul să treacă,
Le-au plăcut ca să petreacă.

Au uitat că vor răspunde
Ce, cum, când şi unde,
Și pentru orice faptă
Va veni o judecată

Unii s-au îndepărtat de casă,
De învăţătură cea sănătoasă,
Și se-nchină lui Astarteea,
Hrănindu-şi firea lor cea rea.

Sau au idol pe Baal,
Și-au zidit altar pe deal.
În duh şi adevăr nu se-nchină,
Trăiesc în beznă, fug de lumină.

Nu stau pe calea de mijloc,
Se închină chiar şi lui Moloc,
Îndrumându-şi copiii la rele
Ce atrag consecinţe grele.

Alţii ochii şi-au înfipt,
Privesc iarăşi spre Egipt
Și fac paşi tot înapoi,
Dezertează din război.

Ar mai fi multe de spus,
Dar mai bine spun de Isus.
El pe toţi încă ne aşteaptă
Să venim pe calea dreaptă.

Cercetează-te, creştine,
Dacă Domnul e cu tine,
Dacă eşti curat în toate,
Prin vorbire şi prin fapte.

Azi nu-i timp de amânat,
Vino la al lumii Împărat.
El este Cel care poate
Să te elibereze de toate.

Azi să scoatem tot afară,
Orice idol azi să piară.
Răutatea să dispară,
Pururi să nu mai apară.

Și să aducem la altar
Inima noastră în dar
Și tămâie de bun miros,
Cum Îi place lui Hristos.

Rugăciuni fierbinţi sfinţite
De Dumnezeu sunt primite
Și ca o flacără sfântă,
Pe Domnul Îl încântă.

Să-I aducem mulţumire,
El este al nostru Mire.
Prin El totul am primit,
Merită să fie cinstit.

Merită să-L lăudăm,
Toată lauda să-I dăm,
Să-L mărim pe Împărat,
Dragostea Lui ne-a arătat.

El ne-a dovedit prin fapte
Chinuind până la moarte
Cât de mult El ne iubeşte.
Veniţi, pe toţi ne primeşte!

Cui îi este sete să vină
Din întuneric la lumină.
Isus este Apa cea vie,
A pregătit o Împărăţie.

Zi de zi pe rând ne cheamă
Doar că nu-L băgăm in seamă.
Zi şi noapte mijloceşte
La Tatăl, căci ne iubeşte.

Ne arată bunătate,
Binecuvântări de toate,
Suflete, te-ndeamnă azi
La picioare ca să-I cazi.

Altar Lui să Îi zideşti,
În inimă să-L primeşti,
Să rămâi cu El mereu,
Lângă Bunul Dumnezeu.