În Ghetsimani

În Ghetsimani

Când ai ieşit, în Ghetsimani
Doamne-n noapte după cină,
S-au bucurat cruzii duşmani
Susţinuţi de-ostaşi Romani -
Că Te vor prinde în grădină!

Cu săbii şi ciomege-n mână
Aprozi de-ai Marelui Preot,
Erau mânaţi ca de-o furtună
Ce prin dezastre se răzbună
Şi-n drumul ei, distruge tot.

În noaptea cea hotărâtoare
După ce-aranjaseră-n culise,
Purtau în mâini toţi felinare
Lumini să-şi aibă la picioare
Şi-alţii-nălţau, făclii aprinse.

În fruntea hoardei de ostaşi
Trimişi de preoţii de seamă,
Conducea Iuda, toţi părtaşi
- Făr' ucenicii, cei rămaşi -
La prindere, având o teamă.

Îl urmărea, cât mai aproape
Chiar şi Caiafa, preot Mare,
Ce nu voiau ca sa Te scape
Din volburarea cea de ape,
Din cea mai crudă conjurare.

Dar Tu, o, Doamne, ce ştiai
De ce-avea, să se întâmple,
Mergând spre ei, - îi întrebai
De ce-au venit, cu-aşa alai -
Când liniştea, zarva o umple:

-,,Pe cine căutaţi?’’ le-ai zis,
Cu vocea blândă, de profet,
Şi în răspuns, nu s- au dezis
De faptul Numelui proscris:
,,Chiar pe Isus, din Nazaret!’’

,,Eu sunt!’’ şi ei-napoi au dat
Căzând cu faţa spre pământ,
Şi când din nou, s-au ridicat
Şi-n faţa Ta, iar s-au aflat
'Nlemnit-au toţi, fără cuvânt.

Când Petru, a comis o faptă
Ca să servească, în apărare,
Şi a tăiat urechea dreaptă
- Prin forţa, crezând-o aptă -
Lui Malhu...drept răzbunare,

Pe loc, de el, Tu Te-ai atins
Dându-i completă vindecare,
Şi-n mila-Ţi, ce l-ai cuprins
Prin răul făcut, ce-ai învins
Tu-ai arătat iubirea-Ţi mare.

Şi n-ai uitat atunci a-i spune
Să-şi bage sabia, în teacă,
C-acei ce vor să se răzbune
Oricâţi vor fi-n această lume
Prin sabie, toţi au sa treacă.

Iar către cei ce Te prindeau
Când Iuda Ţi-a dat sărutare,
Pe lângă Tine când mergeau
De le-ai spus, nu-nţelegeau,
De ce Te pleci în resemnare.

Atunci, ca pe un răufăcător
Te-au înhăţat şi Te-au legat,
Şi-urându-Te,-n triumful lor
Te-au dus la marele Sobor
Noaptea, pentru-a fi judecat.

Te-au dus la Ana şi Caiafa,
Grăbiţi, şi la Irod, şi la Pilat
Chiar de văzut-au în el gafa,
Căci nu ştiau că Tu eşti Alfa
Cel care toate, Le-ai creat!

Şi-n cercetarea lor cea falsă
Te-au scuipat şi Te-au lovit,
Din noaptea cea-ntunecoasă
Numeni să nu mai descoasă,
Să ţină ascuns, ce-au făptuit.

Astfel, Cuvântul s-a-mplinit
Ce prin Scripturi ai declarat:
Că toţi ai Tăi, Te-au părăsit
Ca oi, fără păstor s-au risipit,
Şi singur teascul L-ai călcat!

Flavius Laurian Duverna
25 februarie 2007