În cine te încrezi?

De ce-ți pui tu încrederea în om și în cuvântul ce-l rostește,
De ce te-ncrezi în vorba lui, căci mâine tot te părăsește?
Un fir de praf, un bulgăre de tină e omul cărui te-ai încredințat,
Tu nu-l cunoști, dar Domnul-l știe și mâine poate te-nșelat.

Cum poți tu om cu rațiune să te încrezi în cel de rangul tău?
Căci peste voi domnește Unul, și-Acela-i Sfântul Dumnezeu.
Cum poți să spui celui de-alături, că-ți este bunul ajutor,
Cand mâine omul nu mai este, doar știi prea bine, -i muritor?

Cum poți să te încrezi, gândește, doar într-o mâna de pământ,
Ce azi mai bâjbâie prin vale, dar mâine poate-i în mormânt?
Tu ai gândire, - nțelepciune să poți atent să cântărești-
Ce-alegi acuma, azi, nu mâine, în viitor te întâlnești.

De ce dai jurământul de credință celui ce te abandonează?
Căci știi prea bine omul azi ți-e alături, iar mâine te trădează.
Cum poți sa spui că ajutorul ți-e doar o mână de lut viu?
Iar mai apoi când îi ceri sfatul îți spune dute, nu te știu.

Oprește-ți dar imaginația ce o croești despre prietenie,
Nu crede ca sprijinul ți-e orice reflectare vie,
Nu spune eu mă bizui în ceea ce nu vine din încredințare,
Căci într-o zi te vei trezi că toate sunt doar o simplă spulberare.

Așa cum vântul mișcă frunză, ce-apoi se lasă la pământ,
Așa e viața celui care ți-a dat acum un jurământ,
Dar poți primi asigurarea, că nu poți fi-nșelat nicidecum,
De ai pe Dumnezeu alături, ca prieten și tovarășul de drum.

E nu înșală niciodată, și nu își ia-napoi cuvântul,
Sa se cutremure și munții să bata chiar prin frunze vântul,
El va rămâne tot același etern și neschimbat pe veci,
Alege-l astăzi ca prieten și peste toate ai să treci.

Nu te încredere-n vorbe goale ce te vor doborâ de tot,
Încrederete în Dumnezeul Atotputernic Savaot.
El va veni oricând-nainte și "Iartă-mă" îți va rosti,
Și chiar atuncea ajutorul din ceruri se va coborâ.