"În camera de sus" - Poezie crestina

Categoria: Poezii crestine

Autor: Emilia Dinescu

În camera de sus eu, iată, am intrat,
Eu am venit la Tine, dar sunt un om spurcat,
Cu vina mea spurcată, cu tot ce am greșit,
În camera de sus eu, iată, am venit.

E timpul meu de rugă și vreau să îți vorbesc,
E timpul potrivit, e timp să te întâlnesc,
Așa cum sunt, Hristoase, eu vin la crucea Ta,
Aș vrea să stăm de vorbă, să-mi iei povara mea.

Eu vin la rugăciune, pe liste ne-am înscris,
E lanțul rugăciunii pe care l-am promis,
Noi ți-am promis, Isuse, și nu vrem să greșim,
E timpul rugăciunii, nu-i timp să zăbovim.

E timpul de pe urmă, sfârșitul va veni,
Curând va veni Domnul și noi ne-om întâlni,
Ne-om întâlni în zare, așa cum a promis,
Până atunci în veghe să stăm, precum am zis.

E timpul meu de rugă, e timpul minunat,
E timpul Tău, Hristoase, Tu mie mi l-ai dat,
Și vin la rugăciune și vreau să-ți mulțumesc
Că încă sunt în viață și încă mai trăiesc.

În rugăciune sfântă cu toții ne plecăm,
Ne luăm de mână, Tată, și ruga înălțăm,
Îți mulțumim că încă ne mai putem ruga,
Curând va fi prigoana și vom cunoaște fuga.

Privesc în mine, Doamne, și vreau să-ți mulțumesc,
Că tot ce am pe lume e darul Tău ceresc,
Eu sunt o păcătoasă, greșesc și iar greșesc,
Dar vin în rugăciune și vreau să-ți mulțumesc.

Pe altarul jertfei Tale, eu listele le pun,
Plângând și cu suspine durerea eu mi-o spun,
Sunt nume multe, Tată, cu lacrimi le rostesc,
Sunt tinerii ce astăzi în lume pribegesc.

Ei au crescut cu Tine, dar, iată, au plecat,
Mirajul lumii fade, ușor ni i-a luat,
Au fost cuprinși de patimi și cred că-i bucurie,
Satana este șmecher și-n lanțuri vrea să-i ție.

E timpul spre sfârșit și ne rugăm fierbinte,
Să nu îi părăsești, să le aduci aminte
Că au crescut cu Tine, Cuvântul ei îl știu,
Ajută-i să se întoarcă cât sufletul e viu.

Pe altarul rugăciunii eu listele le pun,
Sunt cazuri multe, Doamne, pe fiecare îl spun,
E multă suferință, prea multă pe pământ,
Ajută-ne să facem cu Tine legământ.

Aduc în rugăciune bolnavii de pe listă,
Te rog să mă ajuți, nu vreau ca să fiu tristă,
Dar suferința-i mare și tare mă întristez,
Aduc în rugăciune o listă și oftez.

Pe paturi de spitale mulți zac cuprinși de boală,
Te rog, ca mare Medic, vino și azi îi scoală,
Cu mâna Ta de Medic să faci o vindecare,
Îți cerem îndurare, îți cerem alinare.

Privesc poporul Tău, privesc și plâng cu amar,
E timpul pocăinței cât încă este har,
Trimite Duhul Sfânt și ploaia Ta târzie,
Vrem o redeșteptare, vrem bine iar să fie.

Trezește Tu, poporul, trezește-mă pe mine,
Trăim în astă lume și credem că e bine,
Ne-am afundat în patimi, mereu, prea des greșim,
E timpul de pe urmă, hai, să ne pocăim.

Avem de toate, Tată, cămările mustesc,
Cu mare bucurie eu binele-l primesc,
Dar îl avem pe Iov, el a fost cercetat,
Satana ne va cere, e timp de cugetat.

Avem exemplu Tată, ai noștri pionieri
Au dus Cuvântu-n lume, chiar fără să le ceri,
Au renunțat la ei și la al lor avut,
Dar noi avem de toate, palate ne-am făcut.

Aduc în rugăciune pe cei ce duc Cuvântul
În țări unde prigoana se împrăștie ca vântul,
Aduc în rugăciune pe cei ce azi vorbesc
În închisori de Tine, Cuvântul îl vestesc.

Aduc în rugăciune pe cei ce-s prigoniți,
Deși e libertate sunt mulți cei urgisiți,
Chiar în familii, în casă prigoana a intrat,
Te rog să fi cu cei ce astăzi au oftat.

Aduc în rugăciune pe cei ce îi cunosc,
Aș vrea să le vorbesc de Tine, recunosc,
Dar de nu pot prin vorbe, prin fapte eu aș vrea
Ca să vorbesc de Tine în toată viața mea.

Mă rog pentru orașul în care eu trăiesc,
Mă rog pentru vecinii cu care mă întâlnesc,
Mă rog fierbinte, Doamne, să faci a Ta lucrare,
Prin harul Tău, Isuse, eu cer reconsacrare.

Mă rog pentru acei ce azi Cuvântul știu,
Să te cunoască Tată, să știe că ești viu,
Mă rog pentru ai mei, îți cer să îi trezești,
Să înțeleagă, Doamne, ce mult Tu îi iubești.

Mă rog pentru lăcașul pe care ni l-ai dat,
Suntem bogați, Isuse, lăcașul e sărac,
Suntem o mână, Tată, o mână de creștini,
Ajută-ne să facem lucrare între străini.

Mă rog pentru acei ce sunt pe lista mea,
Tu îi cunoști prea bine, mă rog ca ei să stea,
Eu nu-i cunosc pe toți, Tu îi cunoști prea bine,
Ajută-i ca să facă un legământ cu Tine.

Și îndrăznesc în rugă să mă aduc pe mine,
Ajută-mă, Hristoase, să mă agăț de Tine,
Să stau în rugăciune oricât ar fi de greu,
Să mă încred în Tine, te am ca Dumnezeu.

Aduc în rugăciune și grupul ce am format,
Pe fiecare membru, în rugă l-am strigat,
Tu îi cunoști prea bine, cunoști pe fiecare,
Te rog să dai speranță în luptă și încercare.

În camera de sus eu azi am zăbovit,
Mi-ai dat un timp de rugă, un timp ce l-am dorit,
M-am întâlnit cu Tine, de vorbă noi am stat,
Îți mulțumesc din suflet, de timpul minunat.

Din camera de sus mă pregătesc să ies,
Predau ștafeta, grupei, așa ne-am înțeles,
Dar sufletul aș vrea ca să rămână aici,
Căci am găsit în grupă și frați, dar și amici.

Închei această rugă, doresc ca să sfințești,
Cuvintele sunt goale de Tu nu le primești,
Doresc ca ce am rostit să fie voia Ta,
Te rog fierbinte, Tată, pe noi nu ne lăsa.
Emilia Dinescu

sursa: https://intercer.net/