Il cunosti cu-adevarat pe Dumnezeu?

IL CUNOSTI CU-ADEVARAT PE DUMNEZEU?

*
Aș vrea să-ți pun azi o întrebare :
”Cunoști cu-adevărat pe Dumnezeu?”
Tu poți să-ți faci singur o cercetare,
Citind în profunzime Cuvântul Sau.(Biblia)

Isus, în Evanghelii ne-nvață,
Să ne iubim unii pe alții,
Dar mai presus de astă povață,
Ne spune să ne iubim chiar şi vrăjmașii.
Cuvântul spune c-acel ce nu iubește,
Pe Dumnezeu nu-L cunoaște, nu-L prețuiește!

Dragostea mereu ne povățuiește
Să binecuvântăm pe cei ce ne batjocoresc,
Numai așa Isus în noi se oglindește,
Rugându-ne pentru cei ce ne lovesc.

Să nu răspundem răului cu rău,
Ci când peste-un obraz suntem loviți,
Oricât ne-ar fi în acea clipă de greu,
Să-l întoarcem și pe celalalt, fericiți,
Să ne lăsăm în acest mod de oameni umiliți,
Să-i purtăm și pe ei în rugăciuni fierbinți.

Dar vreau să-ți amintesc, că doar acei
Ce pe Dumnezeu cunosc, au putere
Să rabde, când îi lovesc cei mișei,
Credința le e dulce mângâiere.

Avem poruncă unică sub soare,
Dată de Domnul Cel Sfânt,
Cum ne-a iubit Domnul pân-la sacrificare,
Să iubim semenii cât suntem pe pământ.
Dragostea e-n veșnicul legământ,
Nu-l lăsa dus de-al indiferenței tale vânt.

Nu este adevărat că tu pe Dumnezeu,
Îl iubești, când Scriptura nu cercetezi.
Pe Dumnezeu chiar de nu-l vezi mereu,
Prin credință în inimă-l păstrezi.

Când tu dușmanul care clar îl vezi,
Cu armele sale zilnic îl tratezi,
Pe Dumnezeu că-l cunoști, nu poți spune.
El e dragostea ce nicicând nu apune,
Cel ce-L cunoaște, nu se gândește la folosul său,
Ci caută mereu, folosul semenului său.

Vreau să ne amintim cum o credință, chiar și mică
Cât e bobul de muștar, poate munții din loc muta.
Privește la puterea ce o are o furnică,
Când poartă poveri mai mari decât mărimea sa.

Poate orgoliul îți va zice:
- ”E prea multă umilință, e prea de tot.”
Dragostea însă te contrazice,
Poți orice, slăvindu-L pe Savaot.
Nu vrea Domnul să fii călcat în picioare,
Ci să fii bun oricând, cu oricine, sub soare.

Căci Biblia, Cuvântul Sfânt ne-nvață,
C-acei ce-n astă lume nu iubesc,
Şi nu ascultă sfânta povață,
Pe Dumnezeu ei nu-L prețuiesc.

Când Dumnezeu copiii Săi o s-adune,
Vor avea parte de aspra zi de judecată,
Ce-i fără iubire, căci Domnul le va spune:
-“Plecați de la Mine, nu v-am cunoscut niciodată”
Pentru că fără Dragoste, suntem nimic,
Şi sufletului nostru suntem propriul inamic.

Nu trăi o viață de creștin egoist,
Lăsând să te cuprindă indiferența,
Amăgindu-te că îl iubești pe Crist'
Şi Dumnezeu din dragoste nu face diferența.

Privește în oglinda Scripturii,
Ca să vezi de îl iubești pe Dumnezeu!
Iar de găsești în tine lăstarii urii,
Şi să-i usuci, nu ști cum, sau îți e greu,
În rugăciune așterne-i la cruce, urgent,
Să fii a dragostei divine fidel agent.

Fără dragoste nu poți fi creștin,
Nu poți spune că tu ai credință,
Nu poate fi în tine nimic divin,
În dragoste cunoști dumnezeiasca știință.

Amin!