Iată vine Judecata

Iată vine judecata — Domnul judecă-n Sion,
Pe mic, pe mare, toți stau în fața Lui pe rând, la tron.
Păcatul s-a-nălțat prea sus, strigând înspre cerescul loc,
Iar unii încă predică, dar umblă-n patimă și joc.

Vorbesc doar despre dragoste, un Dumnezeu doar bun, răbdător,
Și cred că pot să facă tot, că nu vor arde-n foc arzător.
Zâmbesc, șoptesc chemări dulci, trăiesc cum lumea le-a dictat,
Dar uită că cel Sfânt privește tot ce-n taină s-a-ntâmplat.

Vin în față să cânte, dar vin cu haine strâmte, lumii pe plac,
Cu tocuri înalte, priviri aprinse, chipuri prea mult machiate-n veac.
Fără batic, fără sfială, ca-n lume vor să strălucească,
Dar Scriptura spune clar ce se cuvine să trăiască.

Zic ele: „Totul e bine, Domnul vede doar ce-i în interior…”
Dar se înșală, căci scris e: Dumnezeu privește spre exterior...
Nu doar ce e ascuns sub pieptar, ci și veșmânt, și grai, și pas —
Că sfințenia-i deplină, nu doar cuvânt ce sună fals.