Iartă-ți aproapele

Iartă-ți aproapele

O floare rară e recunoștința
Când greșești să vii cu căința
În fața Celui ce poate a ierta
Orice greșeală din viața ta.

Sau dacă greșești aproapelui tău
Spune-i că îți pare rău
Și iertare vei primi
Dacă sincer tu vei fi.

Este o vorbă în popor
Ce-i rostită cu mult dor:
Sabia, capul plecat nu-l taie
Dacă recunoști primești iertare.

Arogant și mândru dacă nu vei fi
Iertare îndată poți primi
De la cel căruia ai greșit
Când cu umilință i-ai vorbit.

Nu ezita să-ți ceri iertare,
Încercarea moarte n-are,
Tu fă-ți datoria ta,
Și de nu vrea a te ierta

Asta nu e treaba ta,
Tu fă ce spune Biblia...
Fii cu luare aminte altădată
Să nu jignești încă o dată

Că unii nu pot ierta așa ușor
Nu te iartă până mor,
Chiar de n-ai greșit atât de grav
Dar altul e sensibil, e firav,

Iar de vrei să-l scapi din cursa celui rău
Vorbește-i cu iubire despre Dumnezeu
Și umil cere -i iar iertare
Chiar dacă sufletul te doare

Pentru că, cu unii așa e de lucrat
Dacă vrei să îi câștigi neapărat.
Nu fi îndărătnic și orgolios
Că și tu ai greșit în fața lui Hristos.

De aceea vă spun nu vă ciorovăiți,
Iertare amândoi de vreți ca să primiți
În fața Domnului haideți cu umilință
Și cu mai multă pocăință

Iertare veți primi îndată
De la bunul nostru Tată
Care pe fiecare ne iubește
Când sufletul nostru se smerește.
Amin