Iartă-mi, Doamne

Iartă-mi, Doamne, faptele-mi murdare,
Fiindcă mi-au stricat a mea cărare
Și m-au făcut să stau mereu în nepăsare
Crezând căci păcatul nu mă va duce în scufundare.

M-au făcut să fiu un visător
Și de lucrarea Ta nepăsător,
Chiar și de Sfinți un trădător
Și cu degetul și glasul amenințător.

De multe ori am fost de cel rău aplaudat,
Când pe cel cu lacrimi pe obraji l-am judecat
Și prin purtarea mea l-am atacat,
Chiar râzând de Cel ce L-a creat.

Am spus de-al Tău Sfânt că este un prefăcut
Și de tine nu-i plăcut,
Fiindcă îi un om încrezut
Și de mult de la credință a fost căzut.

Dar defapt, eu eram acel om pierdut,
Fiindcă de păcat eram plăcut,
Când cu un sărut Te-am vândut,
Ca să fiu și eu în lume cunoscut.

Am urmărit de multe ori pe-ai Tăi slujitori
Și-i vedeam în rugăciune stăruitori,
Chiar și-n fapte binevoitori
Și-n dragoste mult roditori.

Fiindcă ei te iubeau pe tine Sfânt Creator
Și te proclamau în viața lor, Divin Guvernator,
Fiindcă știau că Tu ești Marele nostru Salvator,
Și-al inimii noastre fondator.

Am văzut prin a lor fapte,
Că se lăsau conduși de-a Tale șoapte,
Și te lăsau să-i conduci cu autoritate,
Ca să faci din ei calitate.

O, Domnul meu, iartă-mi ca i-am judecat
Și cu păcat i-am amestecat,
Când de toate lucrurile frumoase i-am criticat
Și prin purtarea mea i-am atacat.

Iarta-mi, Domnul meu, păcatul mare,
Ce-mi respingea a Ta chemare,
Când Tu mă chemai la sărbătoare,
Ca să faci în mine o schimbare.

Domnul meu Sfânt și Minunat
Și cu Slavă Încununat,
Iartă-mă căci la păcat m-am închinat,
Când El mereu mi-a ordonat.

O, Domnul meu bun
Multe aș avea să-Ți mai spun,
Dar Tu Mi-ai dat puterea să mă adun,
Ca să numai umblu prin lume ca un om nebun.

Iartă-mi, Doamne, toate lucrurile-mi murdare,
Ce-mi schimba a mea umblare,
Unde nu găseai nici o valoare
Care să-mi aducă vreo schimbare.

Îți mulțumesc căci ai avut răbdare
Ca să schimbi a mea purtare,
Să îmi aduci o eliberare,
Să poți să pui în mine o valoare.