Hoţii de bucurii

Au intrat nişte tâlhari
Pe sub poarta adunării
Unii mici, unii mai mari
Unii slabi, unii mai tari
La lăsarea înserării

Ei erau de mult în lume
Le-a trimis la noi solia
Căci voia să ne îndrume
Înspre valurile spume
Să ne fure bucuria

Au intrat printre creştini
Le-au intrat subtil în viaţă
Liberi, au rămas puţini
Fără scai şi fără spini
Şi cu zâmbete pe faţă

Unul dintre ei, Păcatul,
Celorlalţi căpetenie,
Responsabil cu legatul
Iar ceilalţi cu căutatul
Celor plini de bucurie...

Unii din creştini, cu frică
Le-au gonit pe toţi afară
Unii, cu credinţa mică
N-au ştiut ce să mai zică
Şi-au lăsat cărare clară

Lăcomia, unul dintre
Subalternii celui rău
A intrat fără simţire
Primul caz de jefuire:
-Cumpătul nu e al tău!

Şi-a-nceput apoi creştinul
Fără să mai cerceteze
Să-și adune-ntruna banul
Să-nmulțeasca pâinea, vinul
Tot mai mult s-acumuleze...

Alt tâlhar, era dispreţul
A intrat la mulţi în viaţă
-Mai uşor cu respectatul
Fii mai calm cu admiratul
Dă-ți arama ta pe faţă!

Şi la predici şi cântări
Tot mai mulţi nu mai ascultă
-Las' că ştiu eu ce visări
Au cu ei 'n-a lor lucrări
Slujba lor nicicum nu-i cultă...

Vorbă rea şi multă ură
Nici o urmă de tărie
Hoţii noştri tot ne fură
Vor să lase-n noi doar zgură
Fără pic de bucurie...

Necredinţă şi mândrie
Şi mulţi alţi tâlhari au fost
Ne-au prădat de veselie
Şi de Sfânta părtăşie,
Voi?... Sunteţi la adăpost?...