Harul

Harul

Domnul şi astăzi cheamă omul pe calea spre cer,
Dar puţini sunt aceea, ce-s gata să îl urmeze.
Să se plece azi la cruce, le pare ceva desuet, efemer,
Fug de harul mântuirii, nici gând să se boteze.

Deşi-s luturi modelate de-un Olar, cu iubire și har,
Ce-au primit suflare de viaţă şi-un chip dumnezeiesc.
Nu ştiu, să preţuiască viaţa, ce-au primit-o în dar,
Răzvrătiţi și plini de-indiferenţă, harul disprețuiesc.

Noi cei ce am alergat la Isus în cer să primim un loc.
Să veghem cu răbdare să nu cădem în nepăsare,
Să nu ajungem lăstare bune pentru aruncat pe foc.
Să grăbim în toate gata, să-i dăm ascultare.

Pe calea vieții nu-i uşor, dar nu-i nici greu,
Supuşi în toate ascultării ajungem în culme sus.
Vom birui toate capcanele-întinse de cel rău,
Cu însemnele puterii divine, dăruite de la Isus.

Răbdarea-n iertare faţă de cel ce-aruncă ocară,
În faţa nedreptăților care minciuni răspândesc,
Firea umană schimbată urcă pe-a iubirii scară,
La înălţimea staturii unui copil dumnezeiesc.

Haina purității, albă ce-n cer îţi va fi dată,
Poartă aici durerea suferinţei de la Calvar.
Iar cununa victoriei în cer va fi o răsplată,
Căci lupta răbdării aici jos, n-o duci în zadar.

Slăvitul Isus pe cruce a purtat ocară şi osândă,
Să salveze de la moarte o întreagă omenire.
Sub picătura de sânge, omenirea de sub osândă,
Primea harul din iubire cu dreptul la veşnicie.