Goi am venit în astă lume

Goi am venit în astă lume mare,
Cum am venit așa plecăm, tot goi,
Nu luăm nimic din tot ce avem sub soare,
Tot ce primim e în ziua de apoi.

Trudim mereu din zori și până seara,
S-avem un trai mai bun pe acest pământ,
Aici dorim să ne strângem comoara,
Dar totu-i trudă, goană după vânt.

Suntem robiți de lucruri pieritoare,
Ne-am gârbovit, de spate aplecați,
Ne-am ancorat de lucruri făr` valoare,
De Dumnezeu și ceruri am uitat.

Suntem grăbiți și timpul ne presează,
Mereu tot agitați, nemulțumiți,
Eul din noi și firea ne dictează,
Ne ține robi și tot nefericiți.

Timpul e scurt și trece-n graba mare,
Și anii noștrii trec, se duc zburând,
Totul e vechi, nimic nu-i nou sub soare,
Și așa va trece totul, rând pe rând.

Ce dăinuie și ține-o veșnicie,
E sus în cerul minunat, frumos,
Acolo e Comoara, Apa vie,
E Regele suprem, Isus Cristos.
Amin

Ica Drăgoi
27.05.2017