Ghetsimani

Avem în viaţă multe haruri
Ce le primim în fel şi fel
ce ni se da asa in valuri
Şi Ghesismane, şi Betel

Trasează Domnul cu-ndurare
Atîtea oaze căci e viu!
Primim Beteluri, scări la ceruri
Dar şi un Ghesismani pustiu

Primim prin harul mijlocirii
Cintaări cîntate-n har ceresc
Şi sfaturi, şi vedenii, haruri
Şi vise ce ne limpezesc

Dar sunt şi-n viaţa noastră iată
Cum poate nici nu ne gindim
Un Ghesismani cu lupta toată
Ce poartă cel mai greu suspin

Ca şi Isus în Ghesismani
Cind cu ai săi el a intrat
În mijlocirile-n strădanii
În Duhul mult s-a tulburat

Căci cea mai mare bătălie
Acolo-a dat-o cel prea sfînt
Nu cuiele şi crucea-n spate
Ci lupta ce-a purtat-o-n gind

Acolo-nfiorarea, teama
Acolo lacrimi şi suspin
Stateau să poarte bătălia
Pentru tot ultimul său chin

Nu mai era vindecătorul
Nici cel care hrănea milţimi
Nu mai era nici chear timplarul
Ci era singur in suspin

Nu-l înţelege ucenicii
De trei ori El i-a îndemnat
Ce să se roage şi-ei ca sfinţii
Dar ei de somn sunt captivaţi

Nu mai era nicicind salvarea
Prin jertfa sfîntă-a lui Hristos
De nu se pregatea-ndurarea
În Ghesismani acolo jos

Sudoarea-i ca picuri de singe
Atît în rugă-a suspinat
Inima Tatălui se frînge
Cind se mai roagă încodat

Aş vrea sa treacă de la mine
Acest moment aşa de greu
Paharu-i prea amar, şti bine!
Nu s-ar putea să nu-l mai beau

N-a fii cumva altă salvare
La omul ce a păcătos?
Alungă-mi Tată tulburarea
Tot insista Domnul Hristos

Dar a învins....Slavit să fie
Şi crucea nu-i mai pare grea
Nici bicele cu scorpioane
Nu pot mai tare al durea

A biruit deplin în rugă
Şi îngeri din cer au venit
Ca să-ntărească pe acela
Ce să ne scape s-a jertfit

O! dragul meu, şi noi adesea
Cînd dat e-a trece prin cuptor
Nu flacăra lui arde tare
Ci lupta ceia din pridvor

Acolo e grea incercarea
Acolo-i locul cel mai greu
Şi de acolo ai salvarea
Să poţi să birui orice greu

Şi eu şi tu in Ghesismane
Am plîns stingheri făr ajutor
Dar luptă nu ne este nouă
Căci Domnul ne e ajutor

Şi eu am fost cu el la rugă
Şi ochi-n lacrimi i-am scăldat
Cind el striga prin har *veghere*
O! ce fiori m-au apucat

Valoarea ei în cintărire
Nu e cuprinsă de vre-un dor
Căci doar vegherea din iubire
Ne poate scoate-nvingători

Învinge moartea, boala lupta
Dezleagă lanţul cel mai greu
Cind poartă nu există alta
Vegherea toate le-a trasat

Căci nu-ncercarea ea în sine
O treci aşa biruitor
Ci prin vegherea din n-ainte
Se scrie punctul de-ajutor

Acolo-ntîi în Ghesismani
S-a scris salvarea pentru noi
Căci toate ce-au venit în urmă
Au curs aşa ca un şuvoi

Cum şti ca să pătrunzi Cuvîntul
Cînd Duhul strigă nencetat
VEGHEAZĂ, uite suflă vîntul
VEGHEAZĂ, e cerescul sfat

Cum procedezi, o! ce valoare
Îi dai şi cum oare-l pătrunzi
În rugă-i lupta cea mai mare
Şi o primeşti doar pe genunchi

Acolo-n odăiţa-ascunsă
Cind zici căci de toţi eşti uitat
Acolo mîna lui lucrează
Şi-ţi dă în piept divinul sfat

Acolo harul părtăşia,
Scoate din tine omul nou
Alungă şi faţărnicia
Şi-ţi dă lumină-n orice greu

Acum in prag de sărbătoare
Amicul meu vino şi tu
Proştrne-te la-a lui picioare
Vino ! te rog nu zice NU

Intră în rugă pe-nserate
Vino cu el in Ghesismani
Nu vezi afară este noapte
Şi mulţi pîndesc ca şi duşmani

Mai stai de veghe întcă-o clipă
Acum cît întcă mai e har
Mai luptă-te şi ai izbăndă
În Ghesismanul cel amar

Şi valul greu şi încercarea
Atunci le vei primi ca har
Căci prin Isus eliberarea
Ne trece veşnicul hotar
AMIN