Gânduri... întrebări...

Isuse, Tu te-ai născut și ai trăit ca noi,
Dar ai mers numai drept, n-ai pată de noroi,
Doar noi ne murdărim și ne pătăm mereu,
Păcatul nu-l urâm și-l ocolim cu greu,
Chiar ne îndreptăm prea lesne cu fața spre păcat
Și apoi cu întristare oftăm, te-am supărat,
Dar nu facem nimica, cu Tine nu luptăm,
Lăsați ca duși de vrajă prea lesne ne lăsăm
Și tot pe a noastră cale ne place și mergem,
Deși le știm pe toate și știm și înțelegem
Că prin a noastre fapte prea des te răstignim
Și apoi venim la cruce și vrem ca să murim,
Dar până când Isuse, o să mai fie har?
Și până când iertarea Tu ne-o mai dai în dar?
Că prea des ne abatem și prea multe greșim
Și apoi promitem Doamne, că azi ne pocăim,
Dar azi devine mâine și nicicând nu e azi,
Curând ai să vii Doamne, cu focul să ne arzi
Și munții or să cadă, of de ne-ar astupa
Căci ți-am promis prea multe și n-am făcut așa.
Le știm pe toate Doamne, dar suntem rătăciți,
Prin ale noastre fapte suntem și răzvrătiți,
Dar până când Isuse, Tu șansă ne mai dai
Ca să primim o jertfă și să primim un rai?
Și până când Isuse, la inimi ai să bați?
Of, până când Isuse, mai poți Tu să ne cauți?
Emilia Dinescu