Furtuna şi ura

Un păr măreţ se ridicase în câţiva ani, sub geamul meu.
Ne-mprietenisem... pe-neaşteptate!
Ne căutam... unul pe altul, fiecare-n felul său,
De parcă eram "frate -frate''.
El m-aştepta să vin sub verdele-i de vară,
să stau când eram obosit,
şi, dintre crengi, începea o muzică - fanfară
de grauri, rândunici... scump-ciripit.
Din fructe îi mâncam pe săturate.
Cu-a lui dulceaţă... el mă răsfăţa,
şi nu-mi cerea... nimic... decât... Prietenia,
ce era dulce-n singurătatea sa.
Cu mângâieri pe verdele-i coroana,
şi mulţumiri pentru dulceţile din fruct,
aşa trecu vara întreagă... fără să mă fi gândit...
căci a venit ''pe neaşteptate'',
un vânt ce-i puse la pământ
şi roada cea bogată şi dulceaţa-i,
şi coama lui de verde crud...
Se tânguia-n vârtejuri rodul,
izbit de vântul nărăvaş, iar, sub copac,
îi plângeam rodul lovit de izbitură
...cu lacrimi ca de copilaş...
Năprasnică furtună... blestemată !
Să rupă tot din cale-a reuşit...
L-am luat în braţe, i-am cântat, am plâns şi... l-am iubit...
Când m-am uitat la el mai bine, din ram, o sevă îi curgea...
De lacrimi...
Pomii plâng şi ei când ''din senin", furtuna rea,
îi izbeşte, rupe totu-n cale doar, pentru roada, a le strica.
Deodată, gândul mi se duce... la Golgota, acol', pe deal...
O, scump Isuse, şi peTine... Te-au răstignit între tâlhari...
...Tot pentru roadă suferit-ai dar... dulcele nu L-ai pierdut.
Nici Dragostea, Prietenia,
chiar dacă ura din furtună, şi Ţie, mâinile Ţi le-a străpuns.
Prin Duhul Sfânt, am înţeles, şi am primit îndat' răspuns:
O Golgota pentru Isus, şi pom...
dar, ... şi pentru cel ce este... om!