Fiule

Fiule, îți las cuvântul,
Sfânt pe care l-am primit
De la cei care 'nainte
În credinţă au murit.

Căci veni-vor timpuri grele,
Ani cumpliţi şi dureroşi,
De-ncercare şi prigoană
Pentru toţi cei credincioşi.

Batjocoritorii lumii
Pătimaş ne vor lovi,
Şi chiar între frați atuncea
Dragostea se va răci.

Pentru bani şi pentru fală
Mulţi se vor îndepărta
De la calea cea îngustă
Şi ca Iuda vor pleca.

Oamenii vor fi obraznici,
Trufaşi, neascultători,
Fără dragoste firească,
Îngâmfaţi şi vânzători.

Tu păstrează-te-n credinţă,
Rob cu sufletul curat;
Neclintit şi plin de râvnă
Pentru Marele-mpărat!

Lumea poate să-ți ofere
Tot ce are pe pământ;
Dar să ştii că-s doar gunoaie,
Putregaie de mormânt.

Unde sunt cuceritorii:
Gingis-Han şi Macedon?
Hitler, şi Nimrod, şi Carol,
Stalin, Cezar, Napoleon?

Praf şi pulbere-n cenuşă,
Fără urmă s-au topit.
Dar Hristos în veci rămâne
Domnul slavei proslăvit.

Tu, stegar la-mpărăţie,
Trâmbiţaş de vremuri noi,
De la jertfa pentru Domnul
Să nu dai nicicând 'napoi!

Îţi las moştenirea sfântă,
Pentru Veacul luminos,
Avuţia cea mai mare, —
E credința în Hristos!