Fiul pierdut

Te strig-al tau tata cu lacrimi in ochi,
Te-asteapta-n suspine, copile,
Iar mama cu plans, cu durere, cu dor
Te cheama sa vi azi din lume.

Plecat-ai de-acasa cu gandul departe,
Ai vrut doar sa gusti putin din amar,
Ai vrut sa te bucuri in patimi desarte,
Ai vrut. . . dar a fost in zadar.

"De ce vrei sa pleci? ! ? " suspinand, striga mama
"Ramai, ramai. . . " vorbeste cu greu,
Dar tu-ngandurat, nu ai luat in seama
Tristetea amara, din spatele tau.

"Mai lasa-ma mama, sunt mare de-acum,
Am nevoie de prieteni, distractie. . . de bani,
De azi vreau sa imi vad eu singur de drum. . . "
Ironic razand, te-ai intors si-ai plecat.


~25 noiembrie 2010~

Iesit-ai din casa cu pasul grabit,
Pornit-ai pe drumul din lume. . .
Crezand ca departe vei fi fericit
Ascultai doar ce lumea iti spune.

Acum esti departe, departe de casa,
Nu stii unde, nici cand ai ajuns,
Acuma de tine nimanui nu-i mai pasa
Un dor amarnic te-a cuprins.

Multi ani au trecut de atuncia, copile
Sunt anii pierduti de tine-n desfrau
Gustand din cele mai negre pacate
Sunt clipele grele trecute ca un rau

Ai vrea sa te-ntorci chiar si in genunchi
Sa iti ceri iertare pt tot ce-ai facut
Dar, ti-e frica. . . ti-e teama. . . rusine
De anii pe care-n zadar i-ai pierdut.

Amai. . . e frica, e teama prea mare
Ti-e sufletul frant, si inima trista
Privirea-ti pierduta, se uita in zare. . .
Ai vrea sa renunti, dar firea insista

O voce iti spune sa mergi azi acasa
Ai tai te asteapta cu dor si mult drag.
Cu jale in vorba tu spui ca nu-ti pasa
Ca vrei sa mai fi in lume pribeag.

Insista intr-una acea blanda voce,
Incearca sa-ti spuna, sa scrie pe cer:
"Asculta-ma bine, tu astazi te-ntoarce,
Caci ziua de maine e-un mare mister. "

Lasand la o parte-ngamfarea si ura,
Asculti acea voce duioasa si lina
O lasi sa vorbeasca, dar ea te-nfioara.

Pornit-ai pe drumul ce-acasa te duce
Cu lacrimi in ochi varsate de dor,
Iar inima parca, ar vrea sa te-arunce
Mai repede-acasa, in bratele lor. . .

Ajuns-ai la poarta si intri pe ea,
Mergi mai departe grabit dar speriat
Doar cainele latra, nimic altceva,
"Unde esti mama? " curios ai strigat.

"Tata, sunt eu, fiul tau cel pierdut! ! ! "
Nimic nu se-aude, nici un raspuns.
Mergi mai departe cu pasul tacut,
Te-ndrepti spre usa, in casa-s ascunsi. . .

Acuma intrat, zaresti pe o masa
Doar poze, si-o bucata de hartie
In pozele toate, esti tu. . . durerea te-apasa
Iar scrisul din foaie-l cunosti dintr-o mie.


~30. 11. 2010~

Deschizi hartia, cu maini tremurande
Cu lacrime-n ochi, incerci sa citesti
Si auzi numai voci suspinande
Ce iti scriu parintii, nu sunt povesti,

Ci lucruri prin care tu i-ai intristat,
Din ziua in care plecat-ai de-acasa
Dupa bani si bogatie, mult prea-nsetat
Cum de ruga lor sa ramai, tie nu-ti pasa.

"Copilul meu, cand vei citi aceasta scrisoare, noi nu vom mai fi aici pe pamant, vom fi undeva
departe. . . adu-ti aminte de ziua in care mi-ai spus ca vrei sa pleci din casa noastra, vrei sa gusti din
placerile lumii acesteia, am varsat multe lacrimi ca tu sa ramai, acceptam orice, doar ca sa nu pleci
din casa noastra, copile. Nu ai ascultat insa si ai plecat. Din ziua aceea, tatal tau a cazut intr-o
boala grea, nu dupa mult timp, a plecat acasa, nici macar nu ai venit la inmormantare, insa nu
m-am suparat pe tine. Am avut mult nevoie de ajutor atunci cand eram batrana, dupa ce tatal tau
a plecat, dar nu a fost nimeni sa imi acorde acel ajutor. . . nu dupa mult timp neputinta ma oblligat
sa stau in pat si sa sper ca vine cineva la mine sa imi aduca o bucata de paine, un pahar cu apa. . . si
a venit, au fost necunoscutii, nu fiul meu pe care l-am iubit atat de mult. . . acum, e prea tarziu sa
plangi, noi nu mai suntem acolo cu tine, as fi vrut sa te mai strang in brate, sa iti spun ca te
iubesc. . . dar, AI PLECAT.

Nici lacrimi n-aveai, nici planset macar
Degeaba suspini, si regreti ce-ai facut
Caci mama si tatal, nicicand nu-i mai vezi
Plecat-au acasa, din negrul tumult.

Copile ce-n lume azi ratacesti,
Te-ntoarce acasa, si nu zabovii
Iubirea de mama, niciunde n-o mai gasesti
Vino acasa si nu mai suferii. . .
Caci dorul amarnic te va cuprinde mereu
Si-odata vei regreta, cum am patit si eu.

~AMIN~