Fii sare!

Dă-ne Doamne, azi, înțelepciune,
Căci atât de mult e de luptat...
În lumea asta-i numai stricăciune
Şi drumu-i tot mai greu de înaintat...

O, sare Tu ne vrei în astă lume
Şi mulți din noi nu au sărat nimic;
O țintă noi suntem, şi tot, ne vede
Dacă sărăm în jur, măcar un pic.

Că sarea bună ea se foloseşte
În tot ce-i bun şi de folos;
Aşa în lumea asta te întăreşte
Şi caută să semeni cu Hristos.

Puțini sunt cei care sărează-n lume,
Puțini Îl iubesc azi pe Hristos,
Puțini sunt cei cu fapte bune,
Şi mulți sunt cei care coboară-n jos.

Ne pare că suntem azi în credință,
Ne pare că suntem chiar sfinți,
Dar vai, cât de puțină pocăință...
Şi sarea? O! Nu mai sărează ca atunci...

Am luat din lucrurile lumii
Şi în inimă tot le-am adunat
Uitând de şcoala întelepciunii
Iar sarea, nu e bună de sărat.

Doar câte-o luminiță se vede peste dealuri;
Mai pâlpâie în câte un ungher...
Căci mulți aleargă după ranguri
Şi au uitat că toate astea pier.

Au uitat de sarea ce dă gustul
Vorbirii sfinte ce au folosit-o ieri
Căci unii îşi îndreaptă astăzi pasul
Şi nu îi mai găseşti pe nicăieri...

Se afundă-n lucruri pieritoare,
Şi atât de scurtă este vremea...
Hai să ne gândim la viața viitoare,
Şi să purificăm chiar astăzi sarea.

Cu traiul nostru, cu vorba, şi cu fapta,
Să sărăm în jur cu bucurie
Şi pentru toate acestea, vom primi răsplata
Din mâna Domnului ce o să vie.

Amin.