Fii milostiv!

FII MILOSTIV!


Urmăreşte binele şi vei găsi fericirea,
Nu-ţi defăima aproapele, nu fi fierea,
Ce varsă amărăciune şi te frânge,
Ziua, noaptea, zbuciumat vei plânge.

Fără milă, însăşi carnea se va tulbura,
Sufletu-n nelinişte se va-nvolbura.
De ce-i este teamă, nu scapă cel rău!
Urmărind binele, ai pace-n sufletul tău.

Batjocoritorul înţelepciune nu găseşte,
Arogant şi trufaş spre pieire grăbeşte.
Pe căi strâmbe, nenorocirea-l pândeşte,
Înfumurat, el sfaturi nu primeşte.

Se-ncrede-n înţelepciunea lui deşartă,
Plin de sine, răutăţile-şi deşartă.
Îngâmfat, uşuratic, cu gura străpunge,
Răneşte adânc, fără milă, până la sânge.

Mila rodeşte blândeţe-n petale de crin,
Cu polenul iubirii anhilează venin.
Mila-i nestemată în cununa Dragostei,
Piatră preţioasă, şlefuită-n Harul jertfei.

Un diamant ce străluceşte-n credinţă,
Mângâiere pentru cel în suferinţă.
Mila emană iubire, mireasma îndurării,
Pe altarul rugăciunii şi-nchinării.

Bobocii milei împodobesc dragostea,
Stelele dărniciei strălucesc în ea.
E perla iertării, o veritabilă îndurare,
Mila curge-n şuvoi de binecuvântare.

Fii milostiv... şi dă cu mână largă,
Dăruieşte cu drag din inima-ntreagă.
Cel zgârcit strânguieşte, nu dăruieşte,
Nici nu-mbogăţeşte, vezi că sărăceşte.

Sărăceşte-n milă, în facere de bine,
Bunătatea lui se-mbracă-n suspine.
Dărnicia lui are ţepi, ne-nduplecată,
Dă cu părere de rău, cu judecată.

Omul milostiv este săturat şi fericit,
În neprihănire-i stâncă de granit.
Are milă de sărac, dă cu mare bucurie,
Adună comori doar pentru veşnicie.

Fericit e omul blând şi milostiv,
Vrăjmaşul nu-l poate ţine captiv.
Blândeţea lui e cristalul unicat,
Mila lui e rubinul veritabil, placat
Cu aur, pentru ceasul biruinţei,
Înşirat în salba pocăinţei.
AMIN!