Fericire 2

Fericire (II)

De cand deschis-am ochii catre soare
si-am invatat sa fac deosebire,
ma urmareste neinduratoare,
a tuturora trista intrebare:
-Ce este adevarata fericire?

Si ani in sir am cautat cu truda...
si am batut la portile-nchuiate...
caci imi spunea strigarea mea zaluda:
nu-i drept sa n-aiba cine s-o auda,
daca -s cu rost alcatuite toate...

Iar cea care zavoarele isi trase
a fost intaia tineretii poarta...
- In mine, zise, orisiscine poate
sa-si implineasca visurile toate...
Doar eu pot da o fericita soarta.

Dar unbatran ce tocmai trecea drumul
imi spuse: _Tineretea e ca fumul!...

de alaturea c-un semn discret ma cheama
un calator ce stralucea-n vesminte...
- Doar aurul sa stii, de buna seama,
te face fericit si fara teama...
Numai bogatul e un om cu minte...

Dar gandu-atunci spre vorba sfanta zboara...
"Rugina roade orice comoara"...
Plecai incet catre academie
unde-nvatatii isi tineau conclavul,
Mi-au spus: - Doar in filozofie
deplin si fericit poate sa fie
aicea jos si slobodul si sclavul...

- dar si-ntre voi vad parca o tristete...
Si mai flamand plecai dupa povete.

Si rand pe rand m-au imbiat pe cale
mieroase glasuri, mintea sa-mi imbete.
Unii cantau virtutii osanale
altii placerii i-nchinau pocale...
Dar nu m-au vindecat de vechea-mi sete...

Cuprins de deznadejde si obida
m-am prabusit in praf ca o omida.
Cat oi fi stat acolo, nu stiu bine...
Stiu doar ca m-am simtit batut pe umar...
- Tu, omule cazut, ce e cu tine?
Trezeste-te! Nu vrei sa mergi cu mine?...
Cautarile s-au implinit la numar
si m-am trezit-si-am inceput sa murmur...
Chemarea Lui cand mi-a atins timpanul
am inteles ce aproape e limanul...

- dar cine esti, zisei eu din tarana,
si incercam sfios sa-I cat privirea.
M-a mangaiat usor strapunsa-I mana
si-abia soptit mi-a spus cu vocea-I buna:
- Te cautam demult... Eu sunt IUBIREA.
Si-am inteles, atunci, numai atunci cu adevarat ce este fericirea...AMIN